vineri, 15 septembrie 2017

20





Nu am făcut vacanțe împreună. Poate weekenduri răzlețe.
Nu numărăm ani și nici nu cred sa avem pe bune prieteni comuni.
Viețile noastre au fost mereu în contratimp. Noroc că nu și noi.

Azi dimineață mi s-a părut că ne văd în tramvai. Mergea în altă direcție. Ascultam muzică. Ca de obicei, la același set de căști. Probabil nu Calul din Malboro, dar mi s-a părut că citesc Maria pe buze. 

Pe urmă m-a durut capul pentru o fracțiune de secundă. Ori nu te mai durea pe tine, ori făceai mișto de mine și visai urât că sigur dormeai la ora aia. Yup ! Contratimp!  Noroc că nu și noi. Ma rog, nu mereu. 

Știi când mi-am dat seama că a trecut ceva vreme? Cand am povestit intr-o duminică la telefon. Multe am mai povestit. Și pe bune că nu se întâmplaseră toate în 2-3 ani cum mi se părea mie. Nuuuuuuu, au fost multe veri și multe seri și multe drumuri și multă lume a mai fost. Și au fost și pauze și nu a fost mereu cu zen și pace.
Dar important este ca e. 

La multi ani, my friend ! 

Imagine similară

miercuri, 30 august 2017

(fără titlu) 1



Ador copilul de 2 ani ! 
Ador cum vorbeste.  Imi place de mor sa ma joc cu el, sa topaim in trambulina, sa ne alergam prin curte, sa adoarma langa mine, sa ii vad mutricica fericita dimineata cand se trezeste si suntem acasa. Imi place de noi trei, imi place cand se baga intre noi si rade cu gura pana la urechi ascunzand ceva. 
Imi place cum alearga spre poarta dupa ce vede masina sau cum fuge prin casa daca ne vede pe geam ca am venit.  Imi place cand ma striga ”mami” si cum ma corecteaza ”da, mami!” daca cumva am raspuns doar cu ” da„ In mod cert ma transform intr-o mama din aia de baiat. Din aia absolut picata in admiratie pentru fiu-su. Nu radeți și nu dați cu pietre. E nasol dar este peste puterile mele. 
V-am mai spus planul meu? Să cresc un bărbat atât de mișto încât pentru orice femeie să fie un sacrificiu minor să o sporte pe mă-sa. 
Dar știți de ce îmi e dor? de singurătate ! 
A mea ! măcar o zi 

No automatic alt text available.

luni, 13 februarie 2017

Burn-out

Sindromul burnout reprezinta o stare de epuizare fizica, psihica si emotionala produsa de stresul prelungit și în general are legătură cu locul de muncă. În cazul nostru, la birou suntem în vacanță. Pe noi ne epuizeaza Deliciosu. 

Și dintre toate momentele zilei, serile sunt cele mai atomice! Da, da, am înțeles-o pe aia cu ritualul înainte de somn. Doar că nu mă așteptam ca după baie, lapte și lumini difuze să presupună: fuga pe canapea, fuga prin casa, curse de-a bușilea, cucu-bau în jurul patului, deschis și închis ușa de la mașina de spălat de aproximatix omieșaptesuzetreizecișiopt de ori, cucu-bau după perdea, plimbat Titi (adică Mickey) și încă vreo două ture pe la jucării, stins și aprins psihedelic luminile. Toate astea le face distrandu-se maxim în fundul gol pentru că nu are chef să mai poarte scutece, așa că vă imaginați că îmi cam stă inima când se bagă după draperie că ălă e locul de făcut pooo.


Ne-a zis un tip deștept tare pe un ton mega chill că la el acasa copila de 2 ani adoarme la ora 9 cel târziu pentru că de la 7 seara ei închid orice sursă de lumină cu excepția celor cu lumină cu mai puțin de 3000 grade Kelvin, un soi de lumină galbenă (echivalentul pt lumina zilei este cam de 5600 K) că cică așa începe corpul să producă melatonină și starea de somn apare mai repede. Știți cât de somn ne-a fost? Păi s-a produs melatonina, nene ! La noi că Deliciosu și-a făcut numărul obișnuit. Ba mai mult, când am crezut că a adormit, mi-am ținut respirația și cred că nici inima nu îmi mai batea și l-am pus uuuuuușor în pătuț a ridicat capul, a pus un zâmbet laaaarg și a spus ”baaaaau!” . Atât de somn ne era că mai aveam să jucăm ”din oceanul Pacific” să vedem care pică la tură în seara aia, dar în mod cert s-ar fi lăsat cu lacrimi și amenințări grele. Mă rog, a cedat până la urmă un pic după ora obișnuită după vreo două ture de ”Cantă cucu-n Bucovina” și două povești (de adormit părinții că sforăiam cu toții până au scăpat cei 3 purceluși de lupul cel rău). 

Daaaaar!!! I-am găsit punctul sensibil! Călcâiul lui Ahile ! Ohh, Doamne, cât de fericiți am fost! 

Sambătă am fost  în vizită la o niște prieteni care au două minuni de fete. Dacă cea mare nu s-a interesat prea mult de chestia mică și curioasă apărută la ea în casă și care se învârtea în jurul ei, cea mică de aproape 5 ani s-a distrat cu el cam cum s-ar distra o pisică cu un șoarece. Nu mult i-a trebuit să descopere că Bebelușul va imita tot ce face ea, de la jucat cu lego până la sărit de pe canapea și fugit în jurul sufrageriei. De abia l-am luat de acolo iar când am ajuns acasă a capitulat în 5 minute! Ce baie, ce lumini difuze? de abia dacă a terminat un biberon cu lapte și am reușit să îl schimbăm în pijamale. Până la 6 dimineața nu a dat niciun semn că i-ar fi foame sau sete sau că l-ar durea vreo gingie! Nimic! la 6 a băut mai mult în somn lapte și a dormit din nou până la 9 !!! 9 !!! Nu am mai dormit până la 9 de când eram însarcinată!! 

Mă gândesc să ne mutăm cu totul la prietenii nostri. Ei încă nu știu. Sau măcar să ne împrumute fetele puțin, cam la 2 seri. 

Concluzia: dacă aveți copii atomici, vă așteptâm pe la noi să se epuizeze reciproc. Nu aveți chef de vizite? Nu-i bai! Ne deplasăm noi ! Și când vă gândiți că e greu la gramada, picture this: somn până la 9 !!! 

joi, 19 ianuarie 2017

Exterminatoru'


Nu știu alții cum sunt, dar al meu este atomic (iar aici vorbesc despre fiu-su și nu despre tac-su). 

Știti filmulețele alea cu parinți batuți de vant, ploaie sau visocol, stând zgribuliți afară până târziu și cu un copil vesel alergând în jurul lor? Nu? Vă invit la noi în parc să vedeți live! Noi scoatem copilul afară numai cod roșu să nu fie! Nu, nu pentru că suntem denaturați ci pentru că altfel ne omoară în casa! 

Serile exersăm tot soiul de sporturi noi iar nopțile.... ohh, nopțile ! ma culc mereu cu speranța că nu ma voi mai trezi până mijezesc zorile! De fapt, ajung să prestez un soi de power walking prin casa plimbând Deliciosu care dintr-un motiv sau altul s-a trezit si vrea numai la ma-sa în brațe și musai plimbat. 

Uneori mă gândesc că al nostru copil dulce cu bulce aurii și ochi azurii este de fapt un extraterestru trimis să testeze metode de exterminare a rasei umane (privare de somn, everlasting blinking contest, outdoor survival..you name it).