miercuri, 25 iulie 2007

overtime



respir intr-o mare de aer de 18 grade...e conditionat...da, de toanele curentului electric, care spre deosebire de mine, are dreptul sa cedeze, sa reseteze, sa vina si sa plece cand are chef, sa imi dea peste cap tot
pana la urma, nu stiu de ce atunci cand eram mica nu vroiam sa ma fac curent electric....aveam tot soiul de idei: invatatoare, avocata, doctorita, croitoreasa, actrita...am avut la un moment dat si o inspiratie geniala si am zis ca vreau sa ma fac preoteasa....si ca sa vezi ca in viata mea inca domneste nehotararea...nu stiu ce m-am facut- un lucru e sigur: ma lupt cu biropatia
ma uit in jur: pixuri, creioane, cana de cafea, telefoane, agende, carti de vizita, postituri, calendar, ochelari de soare, agrafe, capsator... toate colegele mele au asa ceva- asa ca am decis sa imi personalizez biroul - o oglinjoara, un suport de mobil, un cosulet...porcarii care sa-mi aminteasca de lumea de care ma desparte, pt 10 ore pe zi, un geam acoperit de jaluzele. e ok ca stiu ca e acolo, ca ma asteapta, dar nu trebuie sa pun si sare pe rana si sa o si vad in timpul celor 10 ore
sunt la servciu. sunt obosita, dar vesela si cu chef de socializare ...
am dosare, calculator, birou, sala de sedinte...
am apa plata...apa minerala...cafea...cola si napolitane de ieri ....nici macar nu sunt ale mele....
am muzica data tare- avatajul de a lucra peste program? nu mai stau cu castile pe urechi- e muzica in tot biroul - am incercar sa stau cu castile pe urechi, dar gandul de a nu fi perfect constienta de ceea ce se intampla in jurul meu, de a nu auzi fiecare putin posibila miscare- ma panicheaza
e de abia miercuri.....maine sedinta....
sunt imbracata in albastru...
vreau ceva nou, neclaustrat, vreau la umbra, vreau la plaja .....vreau concediu, vreau afara...aerul conditionat inchis nu imi prieste...si s-a terminat si playlistul

luni, 9 iulie 2007

cosas que nunca te dije

"You are the one the one that lies close to me
Whisper's "Hello, I've missed you quite terribly"

I fell in love, in love with you suddenly

Now there's no place else I could be but here in your arms"
Hellogoodbye - Here in your arms




ca atunci cand nu esti langa mine, nu ma ating de partea dreapta a patului, pt ca totusi esti
ca atunci cand esti plecat oricum fac 2 cafele, si de aceea ajung sa fumez 2 tigari (asta ca sa vezi ca exista o explicatie pentru fumatul excesiv)
ca am impresia uneori ca iti aud vocea undeva in spate
ca si acum simt penibilii "butterflies in my stomach" cand te vad
ca inca nu m-am hotarat care este melodia noastra, si de asta de fiecare data iti spun alta
ca imi place cum nu ma contrazici niciodata cand schimb melodia noastra
ca fiecare poza cu noi este cea mai frumoasa dintre toate celelalte
ca nu am nici cea mai vaga ideea ce fac cand iti spun ca ma descurc perfect
ca ma scoate din minti sa stau in dreapta si sa ma uit pe harta (pt ca nu am nici 0,1% capacitate de orientare in spatiu)
ca stiam dintotdeauna ca o sa vii
ca am schimbat gara pt ca stiam ca esti acolo
ca ma trezesc propunandu-mi sa fac o singura cafea si sa nu fumez nici o tigara

miercuri, 4 iulie 2007

cand "tarziu" devine "prea tarziu" ....


ce faci cand dupa mult timp ti se ofera pe tava ceva ce ai cautat cu privirea mult timp?
cautatul asta cu privirea ajunsese sa te ameteasca....devenise greu de urmarit ...ai incercat si varianta "vulpea cand nu ajunge la struguri, spune ca sunt acrii" ai incercat si "indiferenta este cea mai buna arma" ...si cu toate astea nu te-ai gandit niciodata la "ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa primesti"

si in momentul in care ai iesit din gara, ai decis ca e "gata"...ca e momentul sa apara altceva ...gasesti alt mijloc de transport ...auzi un suierat subtire, intorci privirea si ea, mocanita, este acolo! reparata ...innoita... se anunta o calatorie doar "dus"...arata precum caleasca din povesti ...arata ca tot ceea ce vedeai tot ceea ce inainte sa te autoconvingi ca strugurii sunt acrii ...

te apropii usor...dai tarcoale.....mocanita sta acolo...din cand in cand scoate un suierat subtire ca un oftat si iti dai seama, ca a fost mereu acolo ...in gara....ca a tot facut drumuri cu alti pasageri, in timp ce tu te plimbai intre peroane ...ca in urma cu mult timp, cam pe atunci cand ai ajuns in gara, cineva ti-a oferit bilet la mocanita, dar ti s-a parut prea putin si prea comun ...

"tu ai luat ceva? ce e cu tine?"

oricum, si ea, monita, are nevoie de ceva timp sa respire...asa ca faci un drum pana la depou...e lin, e cald, nu sunt zguduituri si te simti in perfecta siguranta

si acum ...marea intrebare: pleci in "one way trip" cu mocanita sau iti respecti decizia, te intorci si schimbi gara, asteptand sa vezi daca motorul ultimei aparitii porneste? are you in for the bumpy ride? will you take the road trip?

cand "tarziu" devine "prea tarziu"?
cand "prea tarziu" se transforma in "niciodata"?
cand sporadicul "dar daca" devine permanent?

cand va renunta Murphy sa imi demonstreze ca "he is still in charge"?