vineri, 29 mai 2009

vis de mai


e cald...prea cald pentru o seara de mai .........ce zici de o baie la miez de noapte?




Something Inside
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, 22 mai 2009

ramdom stories...

....na ca n-am mai scris de atata vreme si s-au tot intamplat si s-au adunat si vroiam sa le scriu si evident ca am uitat cea mai mare parte dintre ele.....

...............

din seria "...si pe unde ne mai plimbam"....am fost la Praga

si cum zburam eu spre ea, Praga adica, ma gandeam cum o sa ma plimb pe strazile alea din poze, si cum o sa ma simt ca intr-o poveste si o sa ma astept sa apara printese de unde nici nu te gandesti ..... si imi doream sa nu repet Marsillia si nici socul Ljubljana cand mergeam de la aeroport la hotel pe la 12 noaptea si taxiul a luat-o printr-o padure si am vazut o placuta cu Ljubljana taiat ....si ma gandeam ca i-am zis Austria trend hotel si in nici un caz Austria si doar nu o vrea nebunul sa ma duca la granita ....

Da, da, am un job din ala care ma pune sa calatoresc, stiu, putini inteleg ca nu este mereu minunata o iesire de genul "aterizat seara, aeroport, hotel, somn, trezit devreme, strans, work, plecat la aeroport, ajuns acasa noaptea tarziu" dar, cel putin e mai bine decat sa stai non stop intr-un birou si nici sa nu ai sanse sa iesi de acolo.
revenind, da...Praga, e frumoasa daca mergi cu ochii in sus, te uiti la cladiri, la detalii si ignori mizeria de pe jos (probabil ca a fi capitala tarii care detine presidentia UE nu este chiar cel mai bun lucru pentru un oras), dar oamenii sunt draguti, iti zambesc, incearca sa te ajute chiar daca nu vorbiti aceeasi limba, orasul are un aer relaxat, e mai frumos noaptea decat ziua, plimbatul o ora noaptea pe strazi mi-a adus acel moment de calm pe care il cautam de atata vreme

...... iar plimbatul pe strazi ziua, vreo 4 ore mi-a adus acea sapa de lemn pe care o tot caut de ceva vreme ...dar si fuste, balerini, costume de baie....si o nevoie crunta de a-mi rearanja dressingu-ul

...............

pe bune... in fiecare mai si octombrie, trec prin acea experienta traumatizanta pentru orice femeie: "eu nu am haineeeeeee!!!!"

rezultatul? toate, si cand spun toate (!) chiar spun toate (!) hainele de vara, aduse din subsol, scoase de sub pat, ingramadite in pungi si indesate in dulap, au fost trantite gramada in mijlocul holului cu intentia de a fi varate in dressing (!)
adica, "de la zis la facut...mai bine te apuci de baut", mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor specializat: Ikea, raionul "organizarea casei"! rezultatul? cutii, una bucata etajera de lemn suport pentru alte cutii si o ciudatenie de etajera metalico-textila.

sper ca va amintiti, si daca nu f rau, cum injuram mai acum ceva vreme "egalitatea de sanse". pe bune, fazele cu "femeia independenta", "eu fac ce vreau si stiu ce fac", "nu am nevoie de ajutorul unui barbat" - BULLSHIT !!!
scumpii mei, dragii mei, cand la intrebarea voastra "te ajut, draga", ea raspunde tafnoasa "ei na, lasa-ma ca ma descurc", va rog sa intelegeti "da, bine, deci nu ai incredere ca as putea si eu sa fac ceva, pai da, sigur, stii ce, o sa incerc, si daca o sa reusesc o sa ti-o arunc in fata, si daca nu, o sa bat frumos din gene, dar stai si tu in jur, fara sa ma faci sa ma simt analizata si urmarita, si cand imi trag una peste degete cu ciocanul, vino langa mine si spune-mi "vai, porcaria asta, stiam ca e stricat, lasa ca incerc eu....offf...uita-te la unghiutza ta acum""

ma rog, am montat cutiile, intr-un final si etajera de lemn, oarecum si metalico-textilo chestia...in 5 ore !! inconjurata de pungi, suruburi, cartoane, plastice, surubelnite (stiti cate variante de surubelnite in cruce exista????), piulite, bluzite, esarfe, genti, ciocane, fuste, instructiuni, nervi, sticle de apa...

nu, nu am terminat tot in 5 ore ! in 5 ore am montat.... si cine mai spune "vai, dar alea de la ikea se monteaza asa de usor, si un copil de 10 ani se descurca", data viitoare sa specifice ca acel mic copil este reincarnarea lui da Vinci!! si ca la 12 ani va absolvi magna cum laude constructii civile si arhitectura !

dar nimic nu se compara cu efortul de a decide ce vei purta, ce vei arunca, ce vei baga in cutia etichetata "vintage ... to be" (adica hainele alea pe care le adori, nu vrei sa le arunci si speri ca le vei mai purta peste vreo 5 ani), ce sa scrijelesti pe fiecare cutie de pantofi pentru a-i putea recunoaste fara sa deschizi cutia (nu ca nu as putea recita ordinea in care sunt puse), care sunt categoriile de genti, de unde au aparut pantofii aia crem...model clasic...evident nepurtati..masura ta...cu pretul ala enorm trecut pe eticheta.... ma rog.... activitatea inceputa dimineata la ora 12 (sundays don't have mornings), s-a incheiat cu succes la ora 3 noaptea.

...............

pentru ca am clarificat treaba cu zana maseluta, si mi-am verificat si ochii m-am gandit sa merg si la ORL, nu de alta, dar sunt sigura ca era toata lumea satula si isterizata de faptul ca eu nu auzeam.

ei bine, dragii mosului, 2 minutes and 300 ron later, s-a elucidat misterul: am trompele infundate!

da, am zis ORL !! adica trompele nazale ! niste canale intre nas si ureche (nu, asta nu inseamna ca o sa pot sa scot fumul de tigara pe urechi!) adica, eu va auzeam, dar nu intelegeam! (nu, nu sunt proasta!) doar ca nu se transmitea informatia bine la creier ! (nu, nici handicapata) da, exista tratament si pentru asta si pentru infectia din urechea dreapta (datorata unui corp strain - ORL-istul nu a stiut sa imi spuna daca vorbim despre un corp strain as in ... insecta...m-au rapit extraterestrii si mi-au implatat un cip ....dar mi-a specificat "nu stim ce este, daca mai era acolo il identificam, dar asa stim sigur ca a fost si a lasat ceva urme") si nu, faptul ca mi-am golit cardul la farmacie nu cred ca mi-a incurajat compulsive shopping dissorder-ul, dar m-a facut sa cred ca antibioticul ala se prescrie si in caz de Ebola !

anyway, tratment in progress .... va prindeti voi daca o sa incep sa aud ....

..................

ramdomly .... slava domnului ca e vara ! ca e baraka ! ca e verde ! ca e green tea! ca sunt petreceri ! ca am avut inspiratia de a nu iesi la vulgarizarea culturala in masa de la noaptea muzeelor! am role ! ca e green hours ! ca sunt concerte ! ca o sa vina si concediul ! ca am fuste lungi hippie si colorate ! ca am balerini rosii de dorothy ! ca s-a cernut lumea ! ca am reusit sa let go ! ca unele sunt GataDeDat! ca am acceptat ca atata a putut ! ca sunt ei, toti, pestisorii, prietenii mei :) ca intelegem cand e Murphy, cand e Kafka si cand efectiv pica meebo ! ca am invatat sa spun "nu"! ca imi cresc lista de "nu vreau"! ca invat sa supravietuiesc fara shoppingul de weekend (cartile nu se pun!!), ca am invatat ca "departe" nu inseamna si "instrainat", ca am inceput iar sa visez si sa-mi amintesc, ca exista cafea, ca m-am obisnuit cu aparatul dentar, si el cu mine, si ceilalti cu noi, ca pot sa stau iar noaptea cocotata pe pervazul de la mansarda, sa am muzica in fundal si sa nu imi mai fuga gandul!

marți, 5 mai 2009

Istanbul, o lume prinsa undeva la mijloc...

Nu m-am hotarat daca povestea de Istanbul o sa urmeze un fir cronologic sau unul emotional. Mi-a ramas undeva in suflet, iar imi minte atarna de un fir ideea unei viitoare vizite.... pentru mine, are un statut propriu, nu doar pentru cei 20 de milioane de locuitori si lungimea lui cat Autostrada Soarelui, ci pentru ca mi s-a parut tot ceea ce nu mi-am putut imagina despre Europa, ca un gigant prins aflat intr-o bula temporala creata din intalnirea timpilor.

e viu, iti respira din fiecare straduta, te cheama din fiecare pasaj, palate, bai si haremuri...

Hai, gata cu sentimentalismene, a la „ceahlaul literaturii romanesti” (ca tot sunt profesorii crizati si mi-am amintit si eu de grevele lor)...si sa trecem la chestiuni mai interesante...
Sunt sigura ca in ceea ce priveste relatia romanului cu Turcia, 'Stanbulul joaca un rol important, asa cum dragostea trece prin stomac, drumul prin Turcia si tranzitie trebuie sa treaca prin Istanbul.

Nu am mai ajunsesem "la turci" pana acum, dar imaginea fusese de mult construita in mintea de copil al anilor ‚90, visand la blugi si adidasi, colectionand seriile de surprize Turbo, fiind mandru de reusitele lui Hagi si vazand prima idila tv intre Loredana si Temisan.

Nu stiu daca asta a fost motivul pentru care si un cunoscut realizator tv de pe la noi, a decis sa fuga pentru cateva zile din gura presei si sa ajunga la Stanbul..... oricum, sunt sigura ca „adidasii” lui numai acolo se puteau gasi, probabil prin bazarul de antichitati, pt ca nu imi imaginam ca se mai fabrica incaltarile astea „fericirea piticilor” sytle.

Ei nu, totusi penibilitatea nu a intruchipat-o el, cu toata incordarea lui de brand si nervozitatea de a sta la cozi in aeroport, ci tanarul cuplu, ingrijorat pentru viata lor, dorind sa nu-si puna in pericol fericirea, si in nici un caz prin contactarea febrei porcine de la turci ! dar despre ei ...mai spre sfarsit

Am inteles ca pt Turcia, acest 1 mai a fost unul „istoric” – dupa 30 de ani de la tentativa loviturii de stat, parlamentul a decis reintroducerea acestei zile in randul sarbatorilor. Nu ma asteptam ca noii mei prieteni sa aiba dezinvoltura noastra in a petrecere de 1 mai, dar m-am gandit ca fiind si in timpul Fesitvalului lalelelor, si avandu-ne si pe noi de exemplu cu micu, grataru si berea, tot vor incerca ceva....ei bine nu....si asta pentru ca nu au si ei o Elena a turismului, sa le faca un imn, sa ii invete ce atrage lumea...ce-ar mai pupa-o si iubi-o ei, blondina si planturoasa cum e, sa-i pupe piciorul, nu alta ....

Ei bine da, dupa ce joi seara ne uitam cum toata Piata Taksim este ingradita si ne gandeam ce frumoase manifestari culturale vor avea lor, iar vineri dimineata ne-am trezit avand in plan o prima opriere la Cartier Boutique si apoi vizitatul Sultanahmetului, ne-am petrecut totusi inedit ziua de 1 mai: nu in fiecare an, in incercarea de a iesi din cartierul tau, "cusca de aur", ai norocul sa nimeresti intre scutieri si manifestati, sa experimentezi gazele lacrimogene si sa vezi cum ei, manifestantii, pe semne inca adeptii vechilor obiceiuri, folosesc prastii si pietre pentru a juca un soi de „ratele si vanatorii” cu scutierii.
Nu, nu ne-am gandit sa ii intampiam cu „peptul dezgolit”, punand flori in prastii si cantand „make love, not war”, nu de alta, dar senzatiile date de gazele lacrimogene, ne-au cam inghetat imaginatia si ne-au accelerat picioarele (da, intr-o prima faza in directia gresita – spre demonstranti si ulterior in cea buna, adica in spatele scutierilor si in directia hotel)...plus ca nu parea era o modalitate originala de a marca istoria...

Evident, ca dupa ce s-au batut ca turcii, s-au dus spre case si spre rugaciunea de seara, noi am ratat o zi, ne-am ratat si cele 5 minute de faima pe CNN – „romanian turists, casual victims, on the way to Cartier”, am invatat si receptionerul cum se scrie Cartier si ce este, am conversat si cu managerul hotelului despre problemele sociale, unii am fost la masaj, altii am citit, altii ne-am facut somnul de frumusete...iar noaptea am incheiat-o observand comportamentul animalului urban – la cinema – incurajat sa consume, fie mai multe floricele, fie si mai multe reclame, prin pauza de 5 min de la film.

O sa depasesc momentul moschee, palate, kebab, turisti, mozaicuri, mirodenii, bosfor si o sa trec la partea esentiala: Bazarul: antrenor al simturilor, poate prea mult pentru prima data, toate lucioase, toate frumoase, copiile reusite sunt o mandrie, ceaiul de mere este demential, ei sunt amabili, povestesti, negociezi, bati din gene, el iti spune ca esti frumoasa, ca ii da tatalului tau nu stiu cat aur, ca vrea sa-ti sarute piciorul (uite de unde s-a insipirat si Nichita), mai primesti o bratara cadou, mai o esarfa urata, mai lasi tu, mai lasa el, tu esti fericita cu inca o pereche de cercei, el e incantat ca ti-a luat cateva lire in plus..... oricum iesi mai obosita si mai multumita decat dupa o partida de sex obisnuita.

Nu pot sa laud viata de noapte- conceptul de clubbing eu nu l-am descoperit, locurile stil „frateli/bamboo/gaia” le-am ocolit din start, am nimerit si in discotecile costinestului adolescentei mele si pana la urma am cantat si am dansat in strada, pe muzica unui grup tare simpatic, pe o straduta ingusta, un local simpatic unde si chelnerii dansau. Simpatica seara, pana cand ne-am dat seama ca am bagat sub masa cei 3 localnici insotitorii nostrii de sambata seara...ma rog, acum sa nu se inteleaga cum ca am ispitit tanarul pur si inocent ...ci doar ca noi dupa 2 beri eram ok, iar ei .... hai doar sa spunem ca....mai aveau nevoie de ceva exercitii si teme pentru acasa ... oricum, am cantat impreuna "Bella Ciao", noi in italiana, ei in turca :)

evident, capitolul magazine: cel mai prost magazin Mac si cel mai prost personal, nu inteleg de ce am gasit Bershka si nu si Zara, nu inteleg cine cumpara de la Banana Republic la acele preturi, preturile sunt relativ egale cu ale noastre, dar pantofii sunt o alta poveste :)

s-au intors cu noi si tinerii precauti despre care vorbeam mai sus, si-au dat jos mastile de protectie de abia in avion. mi-as fi dorit sa nimeresc langa ei, sa stranut din cand in cand, sa ma cutremur si sa ma intorc angelica sa le spun "imi cer scuze, cred ca am cam racit si in plus, nici nu cred ca trebuia sa mai manac friptura aia de porc, asa de rau mi-a picat" - dar, in felul asta, ii complicam viata prietenei mele care statea langa iesierea de urgenta.

si in incheiere ...Oh oh i really wanted that thing...I just want to sing