luni, 10 decembrie 2012

SALTS

na poftim ! bloghez ! 
adica, nu ma asteptam sa mai citeasca cineva ce povestesc...na,ce povesteam eu ...desi unele erau chiar funny...oricum...mai, mai sa nu mai pot sa bloghez (nu, nu pt ca mi-am uitat parola) ci pentru ca schimbara oamenii astia layout-ul de nu mai stiam de unde sa apuc povestea...

dar na...acum..astia de va puserati rss feed (avea optiunea asta?) ...welcome me back ! 

revenind .... asta nu-i un post despre socurile mele .... ca doar nu o sa bloghez despre cum am dezapezit azi dimineata masina si am cautat pe net iar poza cu "ma cac in zapada voastra" ...adica asta de mai jos ! 


nici nu-i un post care sa spuna ca sunt batrana! doamne fereste !!
e un post despre cum nu inteleg ! nu ca nu inteleg vreo ideea sau ceva profund, bai frate ! nu inteleg ce scrie vara-mea, uneori!
v-am povestit de vara-mea aia mica? 
(bai, e mica ca-i productie '89 si oricum nu o sa fie nicioadata mare, asta-i clar )
te-ai astepta ca atunci cand vorbesc cu ea, copilu sa aiba o fractiune de secunda de delay in care sa inteleaga substratul chestiunii mature, inteligente si filozofice pe care doresc sa o exprim eu ! 
ei bine, nu !! 
imi ia de obicei ceva timp sa ma prind eu ce spune ea ! 
copiii astia din ziua de azi, vorbesc in prescurtari ! adica nu ajunge ca uneori ma uit crucis la ceea ce se scrie fara diacritice (ok, nici eu nu le folosesc aici), dar mi-ar placea la nebunie sa aud o discutie live cu "omg", "cmf",  "lol", "lolut" si "loloi" ! 


marți, 11 septembrie 2012

citite si recitite

n-am mai facut chestii d'astea, dar tare mi-au placut ...




Platforma - Michel Houllebecq

nu pentru povestea de dragoste avand ca fundal Asia si apoi Parisul cenusiu, nu pentru scenele explicite de sex si nici pentru cinismul personajului principal, ci pentru sfarsit.






Nebunii in Brooklyn - Paul Auster


pentru personajele bine construite,  pentru povestea unui anticariat atat de bine descris incat inchideam ochii si simteam mirosul de carti vechi







Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole 


pentru ca am regasit cate putin din noi toti in Igatius.. iar asta m-a luat pe nepregatite 

hmm...Lola !



luni, 3 septembrie 2012

la vie en rose...

long over due ....si totusi la fel de actuala .... o scrisesem acum 1 an juma' 


sau cum fericirea tampeste ...

dintr-o data.... traiesc in a "bubble" ! si dintr-o data in lumea mea nu mai sunt midgets, nu mai sunt Ludmile, nu mai sunt rautati, mocanitele sunt duse, ex amantes del circulo polar nu mai plutesc in jur...am reusit la un moment dat sa let go , si am acceptat ca "exista iubiti care nu trebuie decat sa indeplineasca un "caiet de sarcini"" , am mai adaugat o poveste care incepe cu 2, pe urma am descoperit ca poate sa fie mai frumos ca la 20 de ani, si am reusit pana la urma sa "let go" , si cumva niste vorbe lasate intr-un weekend de octombrie m-au prins din urma .... si am devenit pasager .........

remember me? whitty-funny-sarcastic-smart?
da, eu cea social - sociabila...
eu aia care spuneam "love is over-rated" si totusi in gand sopteam "hmm...si povestea mea" ?
eu, mama cafenelelor, matusa cumparaturilor si neapoata barfly-ului?
eu aia cu limba ascutita si vorba iute
aia care avea o replica la orice ....
stiti care e replica mea la rautati, ironii, sarcasme, rasteli, crize si alte istericale? oftez si spun: "saracii, unii oameni chiar sunt nefericiti"
yup, cred ca am un zambet tamp de fatza,



...lista de vreau

pfff... ce de vreme a trecut ....asa de multa vreme ca nici numai stiam cum sa pun un clip aici ...asa de multa ca s-a schimbat blogspotul si nu mai stiam cum sa postez 

asa de multa ca parca tot ce am scris era din alta lume, din alta viata...una la care ma gandesc cu drag... 

parca pe zi ce trece suntem altii, suntem altfel... coltul meu a devenit o casa, si in el de ceva vreme si-a facut loc si altcineva, si tare bine mai sta cuibarit acolo :) 

si e septembrie.... 

septembrie parca e al meu, octombrie e al nostru .... o sa vina si octombrie ... 

imi plac diminetile astea usor racoroase, cu lumina calda.... 
mi-as dori sa le vad undeva la mare.... pe o plaja relativ goala ... intr-un loc care inca mai poarta urmele verii, dar in acelasi timp e altfel ...am eu un film in cap ... 

vineri, 24 februarie 2012

Snowpocalipse !!!!


Mor de incantare cand aud povestile despre minunatiile iernii! Da, da, da, am inteles, este minunat pentru culturile de primavara, alea pe care au apucat sa le insamanteze toamna pentru ca a fost seceta si pamantul era tare, si mai ales alea care vor aparea in iunie, dupa ce se topesc zapezile !

Recunosc, mi-au placut si mie pozele minunate ce au inundat facebook-ul, cele cu Marea Neagra inghetata, alea cu veveritele in Herastrau si mai ales cele cu parcarile din Bucuresti, cand ne jucam de-a "gaseste-ti masina".

Mega incantat si super fericit de aceasta iarna feerica, retraind copilaria, a fost si husband, care dintr-un elan extraordinar, nu numai ca si-a facut tura de alergare (8 km) prin viscol, dar s-a si apucat si a deszapezit un loc de parcare in fata blocului....de vreo 5 ori...acelasi loc de parcare, dupa fiecare tura de ninsoare si trecere a plugurilor prin fata blocului. Am incercat sa ii explic, ca atata timp cat la noi la bloc nu putem sa primim loc de parcare de la ADP nu are rost sa se chinuiasca, mai ales ca primul fericit care o sa vada locul liber o sa-si propteasca masina acolo. Spre surprinderea mea cateva zile chiar a functionat. Poate si pentru ca restul vecinilor si-au lasat masinile ingropate in zapada sau le-au abandonat in parcarile de la job.

All Hell broke loos cand venind intr-o seara mai tarziu, am gasit o masina inscritionata Manpower parcata pe locul nostru! Husband s-a enervat ingrozitor, a parcat in paralel cu el blocandu-l, i-a lasat un bilet ironic in parbriz si de nervi a alergat 12 km ! Dimineata cand am plecat noi la ora 8:00, Manpower era inca la somnic, zero intentii sa isi mute masina. A doua zi, nu a mai parcat acolo, dar a parcat un passat. Evident, husband s-a enervat din nou, a mai lasat un bilet sarcastic in geam, nu l-a mai blocat si nici nu a mai alergat. A treia seara, nu a mai parcat nimeni, dar de cate ori ies din bloc si trece un necu
nocut pe langa mine, pot sa jur ca imi arunca priviri rautacioase. Am apreciat-o in tot acest timp pe vecina noastra de la etajul 1, care si-a parcat mereu masina pe unde a gasit loc, pana aseara ! evident a primit si ea un bilet sarcastic ... sunt sigura ca tot acest circ se va termina in luna iunie, odata cu topirea zapezii.

Momentul de cumpana maxima in aceasta iarna a fost ziua in care am iesti din birou si nu mi-am mai gasit masina ! cand intr-un final am recunoscut-o, aveam juma de metru de zapada pe ea, zapada pana aproade de geamuri si un zidulet de juma de metru pe langa ea, facut de plugurile care trecusera. Dezarmata, intr-o prima faza il sun pe C, husband of my life, ocrotitorul, masculul feroce, dragostea vietii mele, eu dragostea vietii lui, sa vina, sa ma ajute, pe mine, sufletul vietii lui, femeia neajutorata, mai ales ca stiam ca e aproape la un amic.
Raspunsul primit a fost dezarmant: "pai si eu ce sa fac?"

"Of iubitul meu, absolut nimic, te sunasem doar sa te informez ce crunta-i viata, dar e ok, o sa stau eu, singura, in viscol, si o sa sap cu mainile goale pe langa masina, pana reusesc sa deschid portiera si sa scot lopata aceea grea si usor usor o sa mut toaaaata toaaata tona de zapada de langa masina. Da iubitul meu, stai linistit, bea un ceai cald, mananca o ciorba si nu te ingrijora pentru mine care stau singura in viscol"

Asa am si facut ! Am dezgropat pana la usa, am scos lopata, am ignorat telefonul care tot suna si am inceput voiniceste sa deszapezesc.... dupa o ora de lupta, reusisem sa indepartez jumatate din cantitatea de zapada si am acceptat trocul unui coleg- el mi-a deszapezit de tot masina, eu i-am imprumutat lopata si lui. In tot acest timp, ignorand telefonul care suna !

Cand am iesit din parcare, victorioasa l-am sunat!
(da, el, Husband, love of my life ma sunase de cateva ori bune) Bietul om, venea pe jos de la amicul O din Tineretului, pentru ca nu a gasit nicio masina, aproape ajunsese la mine la birou, nins si inghetat. Am fost draguta si l-am luat in masina mea deszapezite, functionala si am mers impreuna acasa, unde l-am lasat sa deszapezeasca locul de parcare....da, acelasi loc de parcare de mai sus....pentru ca pisi din mine sa aiba masina deszapezita la scara.

Profit de aceasta ocazie, sa va informez pe toti cei care simtiti un fior de placere la auzul vantului turbat, la dezghetatul gemurilor, la inotatul prin zapezi, facutul de slalom printre turturii care cad si iubiti asa de tare iarna, ca traficul este mizerabil, ca acum dupa ce am vazut cum e in siberia, o sa cunoastem si tinuturile mlastinoase si ca nimeni, dar absolut nimeni, nu ridica muntii formati din gheata si jeg, pentru ca da, traim in Bucuresti ! Pentru voi toti iubitorii de iarna, exista muntele ! asa ca, data viitoare, cand va uniti in cuget si simtiri si va doriti sa ninga, incercati sa va concentrati si sa stati putin mai incordati , poate va iese doar pe Valea Prahovei !!!