marți, 11 septembrie 2012

citite si recitite

n-am mai facut chestii d'astea, dar tare mi-au placut ...




Platforma - Michel Houllebecq

nu pentru povestea de dragoste avand ca fundal Asia si apoi Parisul cenusiu, nu pentru scenele explicite de sex si nici pentru cinismul personajului principal, ci pentru sfarsit.






Nebunii in Brooklyn - Paul Auster


pentru personajele bine construite,  pentru povestea unui anticariat atat de bine descris incat inchideam ochii si simteam mirosul de carti vechi







Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole 


pentru ca am regasit cate putin din noi toti in Igatius.. iar asta m-a luat pe nepregatite 

hmm...Lola !



luni, 3 septembrie 2012

la vie en rose...

long over due ....si totusi la fel de actuala .... o scrisesem acum 1 an juma' 


sau cum fericirea tampeste ...

dintr-o data.... traiesc in a "bubble" ! si dintr-o data in lumea mea nu mai sunt midgets, nu mai sunt Ludmile, nu mai sunt rautati, mocanitele sunt duse, ex amantes del circulo polar nu mai plutesc in jur...am reusit la un moment dat sa let go , si am acceptat ca "exista iubiti care nu trebuie decat sa indeplineasca un "caiet de sarcini"" , am mai adaugat o poveste care incepe cu 2, pe urma am descoperit ca poate sa fie mai frumos ca la 20 de ani, si am reusit pana la urma sa "let go" , si cumva niste vorbe lasate intr-un weekend de octombrie m-au prins din urma .... si am devenit pasager .........

remember me? whitty-funny-sarcastic-smart?
da, eu cea social - sociabila...
eu aia care spuneam "love is over-rated" si totusi in gand sopteam "hmm...si povestea mea" ?
eu, mama cafenelelor, matusa cumparaturilor si neapoata barfly-ului?
eu aia cu limba ascutita si vorba iute
aia care avea o replica la orice ....
stiti care e replica mea la rautati, ironii, sarcasme, rasteli, crize si alte istericale? oftez si spun: "saracii, unii oameni chiar sunt nefericiti"
yup, cred ca am un zambet tamp de fatza,



...lista de vreau

pfff... ce de vreme a trecut ....asa de multa vreme ca nici numai stiam cum sa pun un clip aici ...asa de multa ca s-a schimbat blogspotul si nu mai stiam cum sa postez 

asa de multa ca parca tot ce am scris era din alta lume, din alta viata...una la care ma gandesc cu drag... 

parca pe zi ce trece suntem altii, suntem altfel... coltul meu a devenit o casa, si in el de ceva vreme si-a facut loc si altcineva, si tare bine mai sta cuibarit acolo :) 

si e septembrie.... 

septembrie parca e al meu, octombrie e al nostru .... o sa vina si octombrie ... 

imi plac diminetile astea usor racoroase, cu lumina calda.... 
mi-as dori sa le vad undeva la mare.... pe o plaja relativ goala ... intr-un loc care inca mai poarta urmele verii, dar in acelasi timp e altfel ...am eu un film in cap ...