luni, 22 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (3)

Saptamana 13 - dupa calcul matematic 12/4=3 adica mai mult sau mai putin se incheie primul trimestru. Habar nu am ce inseamna asta; in afara de faptul ca dorm de rup! Statistic riscurile scad odata cu trecerea primului trimestru.Vestea buna este ca inca nu am luat niciun kg si nici nu cred (eu sau medicul) ca as avea nevoie. Vestea proasta este ca de pe acum incepe.

Dupa ce clarific ca termenul estimat este sfarsitul lui iunie, curg intrebarile:  cum nasti? unde nasti? o sa alaptezi? cat o sa alaptezi? ce este? ce iti doresti? cum vrei sa fie? cum o sa aranjati casa? o sa doarma cu voi in camera? 
Raspunsul meu este inevitabil: habar nu am ! 
Uneori este luat ca atare, alteori cu uimire. Ma bazez ca lumea ma stie afurisita si ca nu imi place sa mi se comenteze deciziile, asa ca merg mai departe si ignor privirile indignate si le apreciez pe cele intelegatoare. 

Ma distreaza in mod deosebit intrebarile: ce spune C? ce spun ai tai/ai lui? 
Well....imi tot imaginez cum ar fi sa raspund "nu le-am zis nimic, astept sa se prinda singuri". 

Astept totusi momentul in care o sa ma intrebe cineva: ti-e frica? ti-e frica ca ti se va schimba viata? ti-e frica de schimbare? ti-e frica de necunoscut? 
Nu intreaba nimeni, pentru ca aici ar primi un raspuns care iar ii va lasa muti: da! 

Mi-e teama ca se poate intampla ceva ce nu am prevazut si ca ma va lua prin suprindere, mi-e teama ca viata mea o sa devina un vartej de emotii si intamplari pe care eu nu le pot controla, mi-e teama ca o sa am mult prea multa nevoie de inca cineva in viata mea (si ma refer la copil nu la bona), mi-e teama ca o sa repet greseli, mi-e teama ca o sa devin psihotica, mi-e teama ca stiu ca nu o sa mai fiu niciodata eu de acum, mi-e teama sa imi mai imaginez ceva pentru ca am vazut ca oricand daca iti contruiesti o iluzie, fie plecand de la un lucru real, poti sa o pierzi in fractiuni de secunda si sa te simti ca intr-un vartej in care iti doresti sa te prinda cineva de mana si sa te trezeasca. Mi-e teama si totusi de abia astept! E o ciudatenie de sentiment, cred ca este cel pe care l-as avea inainte de o saritura cu coarda elastia: fericire, teama, curiozitate! i kind of like it! 

Asta seara am o dispozitie smiorcaiota. Nu stiu de. Poate pentru ca ma uit la concertul lui Tudor Ghoerghe la tv, poate pentru ca mi-au luat-o hormonii razna din nou (si asta ar explica de ce de 2 zile dorm mai mult ca de obicei), poate pentru ca am aflat ca a murit Joe Cocker ,poate pentru ca vine Craciunul. 
V-am mai spus ca sunt un animalut social tare ciudat? Nu imi place Craciunul. Mi se pare prea mult. Nu imi place ca am impresia ca mult prea multa lume asteapta ceva de la mine. Nu imi plac nici "programul impus" si nici "figurile artistice". Nu ma dau in vant dupa cadouri, adica nu lesin de incantare sa le primesc ci imi place sa le dau si imi place sa le nimeresc frumos. Sper din tot sufletul ca nu imi va face nimeni cadouri "ca de bebelus". Nici macar porcariile traditonale nu imi plac. As putea sa traiesc cu un pic de toba si o ceafa la gratar cu muraturii picante. Mai am totusi o "fantezie" culinara: in seara de Ajun imi place sa beau o cana de lapte (nu beau leapte dulce in restul anului nici macar o data sau din greseala) si sa mananc o felie de cozonac. 

Si cu toate astea si de toate astea ma pot lipsi daca sunt plecata departe, intr-o alta "lume", chiar si una care traditional este lipsita de Craciun! Cele mai frumoase doua Craciunuri pe care le-am avut au fost unul in India si altul in Vietnam: cadoul meu pentru mine a fost sentimentul de "lume noua". Am o prietena care este acum in India, traiesc prin pozele ei (poate si de asta ma smiorcai, o parte din mine este acolo cu ea). Anul trecut pe 25 decembrie eram in Phu Quoc, anul asta am din nou un feeling ca ne aruncam intr-o "alta lume". Am ales sa nu plecam nicaieri constienti fiiind de riscurile pe care o astfel de excursie le-ar pune pentru sarcina. 

Da, ii spun in continuare "sarcina"  pentru ca imi este teama ca daca incep sa ii spun "bebe" o sa am iar curajul de a-mi face sperante si imi este mult mai teama de dezamagire. Fac o tampenie, nu? Nu imi dau mie voie sa ma bucur pe deplin. Da, e tot o frica si asta. V-am mai spus ca am o lista luuuuunga de panici si frici, le impartasesc eu pe masura ce mi le recunosc mie. 

All in all, am chef de colindatori si de zapada. Si am chef sa stam doar noi doi (si jumatate), cu o cana de lapte si o felie de cozonac. 

Sarbatori asa cum vi le doriti !


miercuri, 10 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (2)

Eh bon, happy happy joy joy dupa ce m-am obisnuit cu gandul ca sunt insarcinata. Adica pe bune! Nu stiu daca e de la hormoni sau nu, dar in general ma simt fericita. Mi-a placut dintr-o data si imaginea cu noi doi si un copil intre noi. M-am gandit ce o sa fie nevoie sa reamenajam prin casa si desi sunt control freak si extrem de teritoriala, mi-a placut si asta. 

Ma asteptam sa am greturi- nope ! not one and not once ! Nu apuc eu ziua aia in care sa nu pot manca! 

Am devenit in schimb extrem de smiorcaita! M-am smiorcait la stiri, m-am smiorcait la filme (mai des decat de obicei) si m-am smiorcait la concert la Tarja Turunen. Doamne, sala era in delir cand a inceput ea sa cante "I walk alone" si eu boceam din tot sufletul tinandu-l pe C de mana! 

Am ajuns si la prima ecografie (5 saptamani). Linistita, sigura pe mine ca orice femeie independenta. Si ca orice femeie independenta era sa lesin cand mi-a zis ca sunt doi dar al doilea e foarte mic si cu sanse 40/60 sa creasca. Am vizualizat o sticla de whisky! Mi-am si dorit-o din tot sufletul ! Dar, o femeie insarcinata are foarte putine placeri: fara alcool, fara tigari si restul cu moderatie! 

La a doua ecografie era inca acolo dar cu aceleasi sanse- era cam jumatate din primul. Cu toate astea! DOI?! holy shit ! Le-am zis Standard si Bonus. M-am mai panicat de 100 de ori, dar ne-am bucurat si ne-a placut imaginea cu noi doi si inca doi, mi-a placut si gandul ca o sa reamenajam prin casa de data asta pentru inca doi locatari. La a 3-a ecografie (11 saptamani) ne-am intors la imaginea cu noi doi si una bucata plod. M-am intristat. M-am simtit ciudat, ca si cum as fi pierdut ceva ce de fapt nu avusesem dar stiam ca exista o posibilitate sa avem. Am decis sa o iau ca atare si sa merg mai departe pe mana universului. 

Intr-o alta ordine de idei, aceste saptamani au fost pline de vizite la medici. Jur ca m-am cautat de de toate si deja umblu cu un biblioraft cu analize! 

Doctorita mea e o tipa foarte haioasa, relaxata, isi ia toate masurile de siguranta, adica am facut toate analizele posibile si imposibile, dar mi se pare genul care oricand are un raspuns pregatit si iti transmite un sentiment de siguranta. Este si tehnologizata si raspunde pe Whatsup si la mailuri. Ne stim de ceva vreme si nici nu mi-am pus problema ca as putea merge la altcineva.

As indrazni sa spun ca mi se pare mult mai eficienta gestatiala pisici (9 sapamtani vs. 40), cu toate astea ma incurajez la gandul ca la elefanti dureaza 2 ani!

.......

De aici, rog neinteresatii de subiectul "sarcina" sa nu mai citeasca. Cu 3 luni in urma mi s-ar fi parut plictisitor si cretin subiectul, acum mi se pare ca face parte din realitatea mea de zi cu zi. 

Pe langa toate analizele posibile si imposibile mi-a dat de facut si analizele pentru trombofilie, inclusiv mutatiile. M-am dus hotarata intr-o seara, am dat 16 eprubete de sange si juma de salariu si 2 saptamani mai tarziu le-am primit pe toate minunate si perfecte cu exceptia a doua mutatii: PAI-1 pozitiv (genotip heterozigot) si MTHFR C677T (genotip heterozigot). Evident, habar nu am ce inseamna asa ca m-am dus panicata la dr. si am intrebat-o ce fac, ce ma fac si daca o sa fac Clexane. Femeia calma mi-a zis ca o sa iau Aspenter la 2 zile (luni, miercuri si vineri) si nu-i panica, important este ca stim. Acum ca m-am linistit, mai ca-mi vine sa zic "macar n-am dat banii de geaba". 

Cu aceasta ocazie am primit si o lista de medicamente pe care le pot lua in caz de nevoie: No-spa (max 6/zi), Paracetamol (max 3/zi), Oscilococcinum, Proposept, Halls, Augmentin (da, antibiotic si o sa vedeti si de ce), Canesten (asta in timpul trantamentului cu antibiotic sau dupa) si anestezie fara adrenalina. 

Aparent, femeia moderna nu mai produce suficient progesteron asa ca am primit un tratament si cu asa ceva. Am avut de ales intre Lutinus si Utrogestan, L-am preferat pe primul de introdus fata de al doilea de inghitit si l-am suportat 2 saptamani jumate. 

Episodul antibiotic, a fost de-a drepul neasteptat. Adica una bucata molar cu canalele obturate de vreo 6 ani si coronita de alti 3 s-a gandit sa se rascoale si sa faca o infectie/inflamatie in jurul unei radacini (evident, exista o denumire medicala pt asta si evident ca nu am tinut-o minte). Motivul pe care medicii l-au identitficat a fost imunitate scazuta, posibilitatea ca ceva de genul sa se intampla la ceva timp dupa devitalizarea unui dinte/masele existand oricum. Doua nopti nedormite si o falca umflata s-au incheiat cu 7 zile de augmentin la 12 ore. Am inteles ca nu este o optiune ci o necesitate si ca o infectie ar fi mai periculoasa pentru sarcina decat tratamentul. Din fericire am reactionat bine la tratament si s-a incheiat totul cu bine si cu acelasi numar de dinti in gura.  

Treaba cu maseaua m-a panicat destul de tare, suficient de tare incat sa intru pe un formuri sa vad ce zic femeiele alea poate patite si ele, Am inchieiat sesiunea destul de repede. E plin de femei nebune si neinformate si mai nasol e ca sunt unele care prefera sfaturile de pe forum decat sa-si sune medicul. 

In orice caz, cica am o sarcina usoara, doar compensez cu o masea si trombofilie! Daca mai pui la astea si ca ai o sumedenie de limite si limitari, sa-mi spuna in pana mea cineva ca asta e cea mai frumoasa perioada a vietii unei femei ! 

marți, 9 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (1)


Mai acum ceva vreme mi se punea un nod in gat cand ma gandeam la posibilitatea de a avea copii si i-am zis plodofobie. Acum, de cand am aflat ca sunt insarcinata, adica de vreo luna si un pic, imi frica de 100 de ori pe secunda.

Ma rog, o sa ma intrebati: pai la mintea de 32 de ani, unde credeai ca o sa duca sexul neprotejat? 
Da mah, stiam unde ! da' tot pot sa gasesc 1200 de motive de panica ! 
Nu le insir momentan, ca sigur le are fiecare pe ale lui si daca nu le are, nu le poate intelege pe ale altcuiva. 

In scurt timp am descoperit ca timpul nu se mai masoara decat in saptamani ! Da draga, sarcina nu tine 9 luni ci 40 de saptamani! De cate ori imi spunea o gravida in cate saptamani era imparteam instant la 4 sa ma prind de luni. Na, ca intru si eu in randul femeilor care inteleg chestia astea. E un soi de super power pe care il primesti. Nu stiu daca vine de la hormoni, dar brusc inveti sa numeri in saptamani si sa masori timpul asa.

Intr-o prima faza, adica la cele 11 saptamani la care scriu acum, imi doresc sa imi adun la un loc toate prietenele care au trecut prin asta si sa le iau in suturi ca nu mi-au spus o groaza de lucruri! Singura fair a fost cumnata-mea care mi le-a spus de la bun inceput!

Cum adica ? pai credeti ca se intampla asa...numai lucruri minunate?! Exemplu? de exemplu iti creste parul mai repede..,...frumos, minunat!? mda, peste tot ! 

Nu, nu e musai sa ai greturi dar poti sa ai un gust de furculita metalica in gura ! horor ! nu trece cu nimic ...poti sa iei toate bomboanele mentolate din lume ...il ascunde precum spary-ul ambipur in buda dupa ce si-a facut unu treaba ...aia mare! 

Ahh,,,si mai am una buna: te doare burta ! cateva saptamani pana cand cica se implanteaza! yup ! ca durerile menstruale ! vis .... nu vreau sa ma gandesc cum vor fi contractiile ....ca am inteles ca ai din alea mai tot timpul nu numai la nastere.  

Nu ai voie sa mananci o groaza de chestii si evident ca pe alea le-as manca de parca ar fi facut parte din meniul zilnic (branzeturi cu mucegai, fructe de mare, peste oceanic...ehh....delicateturi)

Ahh..si ti-e somn ! tot timpul ! you cand literaly sleep your life away ! Si nu, eu una nu arat precum Frumoasa din padurea adormita. Eu adorm bustean acolo unde ma pui, nici nu am pretentii de pat, ma multumesc cu un fotoliu sau o canapea. Este suficient sa-mi pice capul ca in secunda doi mi se poate prelinge si o bala!

Si stiti ce este absolut "de vis"? Diminutivele ! Da, brusc sunt "graviduta" si o sa-mi creasca "burtica" si o sa fiu "mamica" ! Frate ! I used to love shoes, booze and boys with tatoos!

Sunt tot eu, acum fara alcool si tigari! 

miercuri, 15 octombrie 2014

Romanticeala zilei

Acu 3 ani pe vremea asta eram intr-o vrie si o nebunie care speram sa treaca repede si a trecut mai repede decat am sperat.  A fost haos, a fost razboi de orgolii, important este ca am iesit cu totii intregi din asta, sanatosi, ca am respirat usurati, ca reusim sa ne amuzam acum si ca promit sa nu uit chestiile pe care vi le aminti voi :) 

Povestea am spus-o aici si azi nu o sa bat campii despre cat e de usor chiar daca multi ne-au spus ca-i greu, sau cum imi place toamna, cum nu ma mai supara ploaia si altele din astra siropoase.

Spun ca dragostea tampeste si plictiseste. 
Adica ii tampeste pe ai doi implicati si ii plictiseste pe ceilalti care ar asculta. 

Azi mi-a placut lista de intrebari ale Gospodinei Ratate si mi-a placut poza asta :) 



marți, 14 octombrie 2014

Unde-i dorinta, da' nu-i putinta..?

Mi-ar fi placut tare mult sa am si eu un talent. Nu unul ascuns si secret ci unul in vazul lumii! Asa cu drag ma uit la Vocea Romaniei si cu atata admiratie la cei care canta frumos la karaoke. Chiar mi-ar fi placut sa pot sa cant. Sa cant frumos ! 

Am incercat ! Nu poate nimeni sa spuna ca nu am incercat. De mica, am incercat. 

M-am dus cativa ani cu japca la corul scolii. Toti prietenii mei mergeau la cor, toti copiii cool si mie asa de mult imi placea sa cant! 

In fiecare an cand erau auditiile spuneam ca eu sunt racita si am urechile infundate. De mila probabil pentru privirea de miloaga a copilului dopulet, ma luau. Mi-a mers cativa ani, m-au trecut prin toate vocile, m-au pus mai in fata, de fericire cantam cat ma tineau plamanii, m-au pozitionat mai in spate, mai in lateral, am cantat mai in surdina asa, pana intr-o zi cand mi-au spus ca mai bine as incerca sa merg la preselectie la baschet.


M-am dus si la baschet, acolo de fericire ca sunt inalta, m-au selectat. Am facut ani de zile baschet la Sala Olimpia. Mergeam la antrenamente de cateva ori pe saptamana, Nu imi placea, dar chiar crederam ca this is my thing si ca e nevoie doar de perseverenta. Nu este cazul sa spun ca m-a trecut biata antrenoare prin toate pozitiile pe teren, numa rezerva nu vroiam sa fiu. A fost nevoie sa ma accidentez ca sa renunt. Cred ca atunci a inceput echipa sa faca performanta si au respirat usurati antrenorii de la handbal, ca incepusem sa trag cu ochiu'.

In acest timp, sa nu credeti ca am renuntat sa imi descopar si al doilea talent! Tot in scoala generala am avut printre materii: lucru manual. Vai, ce fericita am fost! Am inceput cu cusutul nasturilor pe batiste, dezastru! Am continuat cu andrelele, a terminat mama fularul de papusa (va este deja clar ca ale mele colege faceau pulovere, nu?). Tema suprema a fost fusta pe bie. wow! ce mi-as fi dorit, dar profesoara mi-a zis ca mie probabil nu imi sta bine cu o astfel de fusta si mai bine as face un sort de bucatarie. Am sperat, am taiat, am festonat si de terminat l-a terminat tot mama, nu de alta dar treaba cu bucataritul de atunci nu o intrevedeam si in plus, bietul sort capatase forme neregulate si greu de definit. Ceva am reusit pana la urma sa invat: sa crosetez ! Ma rog, colegele mele faceau flori si cescute iar eu ramasesem tot la lantisor. Bai, dar cand invat sa fac ceva, fac temeinic: am crosetat la lantisorul ala de puteau sa se spanzure 10 luptatori de wrestiling cu el si tot sa mai ramana!

Am vrut si sa desenez, incurajata de profa de desen (pe bune, chiar ii spunea maica-mii sa ma dea la Tonitza). M-a incurajat si frate-miu care la momentul ala desena pe pereti, Am desenat si eu. Stiu sa desenez 3 chestiii: un fund de elefant/motan gras (in functie de cum fac urechile si coada), un craniu stilizat si un semiprofil androgin cu juma de fata acoperita de bucle rebele ca sa nu fie nevoie sa desenez ceva simetric. Cu asta am umplut peretii din 2 camere si casa scarii. Va veti intreba de ce nu si flori, copacei sau casute: pentru ca erau mult prea simple si prea desenate de toata lumea ! I wanted more ! 
In ziua de azi, tot astea le desenez. Copiii prietenilor sunt fascinati de talentul meu :)) 

V-am spus ca sunt perseverenta. :) 


La toate cele de mai sus am renuntat usor usor, in plus am adaugat si altele la care pot renunta usor (ex. bucatareala), in schimb intotdeauna am avut o speranta secreta ca poate pot sa cant. In adolescenta exersam in dus. Cu patos ! Pana intr-o zi cand a batut tata la usa sa ma intrebe daca mi-e rau ca prea ma vait. Presupun ca el nu a recunoscut "toreador in garda" din Carmen...pff

Ma intreb daca as putea sa ma inscriu la cursuri de canto. Nu vreau sa ma faca "Celine Dion in 10 sedinte", macar sa gaseasca un cantec frumusel potrivit tonalitatii mele si sa ma invete sa-l cant pe ala. Wow! ce l-as mai canta! 

Oare C e constient de asta cand ma incurajeaza sa gasesc o scoala de canto, sau il orbeste dragostea? oare si surzeste?  

luni, 13 octombrie 2014

Din seria: ce vraji a mai facut nevasta

 ....sau povesti de peste weekend: am febra musculara la spate si pulpe ..pentru ca am coborat un jnepenispe cur, sprijinindu-ma in calcaie si tinandu-ma in maini ... in plus, pentru ca ma lovise frosismul, asaeara am incercat sa fac paine ! asta in timp ce utilizat in dusmanie masina de spalat pt ca nu mai exista nici o pereche de chiloti curata in casa ...fie ea masculina sau feminina 

Daca nu v-a ajuns rezumatul, povestea lunga si cu detalii plictisitoare, mai jos: 

In luna septembrie am fost o saptamana acasa,  mai treceam cate o zi pe acasa sa schimb continutul valizei  iar octombrie a fost cam la fel pana acum (nici nu ma laud si nici nu ma mai vait, nu e nici super misto si nici cel mai nasol lucru din lume, si nu, nu ne-am certat nici nu m-am mutat la mama, am plecat cu munca)

Uite asa, C si-a petrecut saptamanile fara mine (nuas intreba daca a fost bine sau rau, unele lucruri e bine sa ramana nespuse), traind din caserolele plasate cu drag de catre cele doua mame implicate (proprie si soacra), din productia restaurantelor sau din ceea ce, dintr-un sentiment de vina creat de absenteism, am mai lasat eu acasa (ciorba de gaina si pilaful de la inceputul lunii nu se pun la socoteala, pentru ca nici macar un caine hamesit nu ar fi putut sa manance latruile alea- v-am mai spus ca eu si bucataritul facem un tot doar daca ma da cheful afara din casa). 

Am putut, totusi, cu toata lipsa de chef de extra calatorii sa merg la munte in ultimele doua weekenduri (are si C inca o placere in viata, muntele si mersul pe munte. atentie! predeal/sinaia/brasov- cafea in piata sfatului nu inseamna munte pentru el). Nici mie nu-mi displace rolul de turist si toamna la munte mi se pare chiar frumoasa :) 

Am ajuns acu' 2 saptamani in Saticul de Sus la o pensiune dementiala: Casa de vacanta Piatra Craiului  (a nu se condunda cu nicio alta pensiune care are "piatra craiului" in denumire) O recomand din toata inima: e frumoasa si administrata de oameni frumosi! 

Aici lucrurile au decurs fara incidente, a urmat o saptamana cu inca o plecare si un weekend tot in Piatra Craiului, de data asta in Ciocanu./Sirnea. Prima seara horror la Pensiunea Pui de Urs (boteazata ulterior " laba de urs - mai bine campati in cortul vostru propriu si personal decat sa le calcat pragul), A doua seara a fost decenta la  pensiundea de peste drum, numita Serafin   - camere dragute, curate, un administrator haios foc, mancare cam ca la OMV, foc de tabara seara, soare bronzant ziua si priveliste superba cu Bucegii in fata si Piatra Craiului in spate. 


In prima zi am reusit ca prim minune sa scap de trasee sau biciclit pe coclauri (nu aveam nici nu chef si odata ce am identificat sezlongul si soarele bronzant, nu mi-a mai trebuit nimic). Duminica totusi ne-am dedat la o plimbare scurta pana la Brusturet (cu picioru, nu cu masina). Drumul este relativ plat, susurara o apa, culorile toamnei sunt superbe si totusi ne-a facut cu ochiul un grohotis care se termina intr-o pestera (vorba unui cunoscut: cand maimuta nu are ce face, se scarpina-n cur pana-i da sangele). 

Ne-am pus pe urcat, mai in 2 picioare, mai in 4 labe am ajuns pana sus, am facut cateva poze (inca sunt in aparat), ne-am uitat in jos si ne-am dat seama ca o sa fie nasol: dupa ce m-am gandit nitel si mi-am analizat posibilitatile, m-am pus pe cur, m-am sprijinit in calcaie si maini si am inceput sa cobor din piatra in piatra, din radacina in radacina ...pana am ajuns jos: transpirata si murdara. Nu trebuie sa spun ca azi dimineata mi-am blestemat zilele si, pentru ca sunt proasta, mi-am pus si tocuri. 


Daca tot nu ne putem lauda cu vreun trasu spectaculos, am zis sa facem ceva util: asa ca am stras mai bine de un sac de pet-uri, ambalaje si pungi de plastic pe de margine drumului si din apa aia limpede si frumoasa de munte. Am vrut sa platim si intrarea in Parcul natural, dar nu exista semnal pentru nicio retea de telefonie ! Mi s-a parut buna initiativa celor de la Administratia parcului dar esuata lamentabil. 

In drum spre casa, pe C l-a sunat un prieten cu rugaminte mare sa-i ridice pe el si consoarta de la Valcea, unde au ajuns habar nu am cum dupa ce masina a trebuit abandonata in Sibiu din motive tehnice. 

Eu am fost lasat acasa cu tot cu bagaje, cumparaturi (de la munte cumperi si tu ca omu o branza, o afumatura, mere de la voinesti, legume de pe marginea drumului etc) cu scopul anuntat si asumat de a utiliza masina de spalat - duminica seara nu mai exista la noi acasa nici o pereche de chiloti curata, fie ea masculina sau feminina, cosul oricum dadea pe dinafara fara sa fi desfacut valiza mea sau cei 2 rucsaci de la munte. 

Din motive greu de inteles (acum cu mintea limpede) m-am gandit ca daca tot nu voi face ceva ce se-ar putea interpreta ca fiind masa de pranz sau cina (e tarziu, mi-e lene, nu am chef, imi lipsesc ingrediente) si pentru ca imi este lene sa ma duc la cumparaturi, voi face paine ! 


Ta-dam! Fara drojdie, fara maia, fara nimic sofisticat: faina, apa, sare, seminte de tot soiul si dupa ce o framanti (cu dragoste, asa zicea la reteta) o bagi la cuptor. Simplu, nu?  Pentru ca stiam ca ciabata are si ulei de masline, am pus si ceva ulei de masline (ok, pentru ca era lipicioasa) si ceva extra faina (pentru ca era inca lipicioasa) si am lasat-o la cuptor aproape o ora pana s-a rumenit. 


Eu zic ca nu se poate manca, dar bietul C sunt sigura ca va incerca azi si ma va incuraja maine :) 


Later edit si fara legatura: 
Pentru ca sunt tampita: am reusit sa-mi blochez contul de internet banking pentru 22 de zile dupa ce am insistat sa conving sistemul ca e un cretin, si eu in mod cert imi amintesc parola. Apparently, not! 
Sun la banca "da, va putem reseta parola la cea initiala" 
hmm..oare ce va face sa credeti ca daca nu sunt capabila sa imi amintesc parola de luna trecuta o sa mi-o amintesc pe aia de 6 ani?! 

la voi cum decurg weekendurile? 

luni, 6 octombrie 2014

Curiozitati

Din intamplare, am dat sambata peste reluarea Masterchef. Ok, inteleg ca Patrizia dupa Osteria Gioia, propriul restaurant si cred ca am gasit-o si pe la Collage, acum a ajuns si pe sticla; ma pot capacita sa inteleg si ca bloggerul Adi Hadean, a ajuns si el pe sticla ca doar e baiat simpatic, dar cine P*La mea e "Chef FOA"? WTF? 

Si o tin dintr-un soc in altu', Razvan Exarhu, despre care imi placea maxim in tinereti si la un moment dat mi-a disparut de pe radarul media, mi-a aparut ca bucatareste la Escargo Bistro. pff, cred ca pune mult din sine in mancarea aia de costa atata...nu stiu, zic si eu. Na, nu stie taranu ce-i sofranu. 

Apreciez ca trecut moda cu fotografia si nu mai sunt cu totii fotografi, iar Chisu oricat mi-ar fi de antipatic cand s-a apucat el de bucatarit la Esperanto a fost un deschizator de drumuri, dar acum ca sunt cu totii bucatari am si eu o intrebare si o asteptare: cand vor recunoste unele ca-s curve? :))

O saptamana plina de surprize placute va urez !

luni, 15 septembrie 2014

Perfect days

Nu am o definitie a zilei perfecte. Am atat de multe variante pentru zilele perfecte ca nu stiu cum sa incep sa le insir (sar peste aia cu o zi misto la munca, ca nu am decat o varianta asa ca, las imaginatia sa va zburde). 

Ador diminetile luminoase de toamna, cu soare bland si aer racoritor. 

Desi bolborosesc in barba despre cat de mult mi-ar fi placut sa mai dorm, imi plac diminetile de vara cand plecam la 5 dimineata spre o destinatie numai de C stiuta, cand inca dorm pana cobor in fata blocului si iar mormai cand el imi intinde casca de motor. 


Mi-as dori ca dupa amiezele pe plaja la malul marii sa dureze cel putin 24 de ore iar la apus sa incremeneasca lumea si timpul. Iubesc marea in orice forma a ei, suparata de vant sau indragostita de rasarit. 


Imi plac duminicile urbane cand biciclim spre parc si pe urma spre masa de pranz undeva intr-o gradina cu pomni si muzica din aia de ne place noua si uit o carte :) 


Serile petrecute cu prieteni la un pahar de vin si un joc cu trenulete, 

Plimbarile noastre banale prin parcul de peste drum facute seara, 

Zilele petrecute la tara cand dormim la pranz, bem must cand ne trezim si seara ne uitam la filme vechi, 

Mi-e draga toamna :) 


luni, 8 septembrie 2014

Lepse si povesti

Imi plac lepsele si imi plac listele :)

Cred ca asta cu leapsa este o ramasita a copilariei cand ceilalti copii nu se prea jucau cu mine si oricum la Leapsa mi-o furam tot timpul- dopurile nu sunt foarte rapide :))) iar partea cu listele isi are radacinile in mania pentru control si dorinta de organizare (mai greu cu practica - v-am spus cand i-am zis lui C ca daca nu ar fi asa dezordonat eu mi-as gasi mai usor lucrurile imprastiate prin casa?  mda, cam asa sunt de organizata) 

Sa revenim ...s-au tot perindat pe net leapsa cu 10 carti care ti-au placut si 10 pe care nu le recomanzi. Am primit-o si eu de la Sleepy.
 Cu listele imi iese (mai mult ca exercitiu de memorie) dar cu topu-urile nu ma descurc. Cartile trebuie sa mi se potriveasca ca timp, stare si chef :) 10 sunt putine, dar pe lista mea de fapt au intrat cele mai recente 10 si cateva "memorabile". 



Here we go: 

10 care mi-au placut
  1. Michel Houllebeck - Particule elementare
  2. Kurt Vonnegut -Abatorul 5
  3. Jose Saramago- Eseu despre orbire
  4. Haruki Murakami- Iubita mea Sputnik (proaspat intrat in lista, as spune si Padure Norvegiana ca taman ce am terminat-o in vacanta, dar cred ca e din seria "ai citit doua, nu-i musai sa o vrei si pe urmatoarea) 
  5. Garcia Marquez - Despre dragoste si alti demoni 
  6. Jean Claude Kaufman - Prima dimineata de dupa 
  7. Milan Kundera- Insuportabila lejeritate a fiintei 
  8. Jostein Gaarder - Lumea Sofiei 
  9. Alessandron Baricco- Novecento 
  10. Mitch Albom - The five people you meet in heaven (pt ca a fost pe lista de vacanta)
si ar fi asa de multe siroposenii care m-au dat pe spate in adolescenta :) 

10 pe care nu le recomand (si justificarile din seria "de ce au ajus sub lupa mea .."):
  1. Cohelo (dupa Alchimistul am mai incercat cateva, dar fara succes) 
  2. Carti de dezvoltare personala ..de genul "cum sa ajungi milionar", "cum sa ai cea mai fericita casnicie", "tu si fericirea" ...nu cred in sfaturile general valabile ...n-am putut sa termin nici faimoasa "Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul" 
  3. Vampiri - singurul serial de gen la care m-am putut uita a fost Buffy si mi-a plact Interviu cu un vampir, ca doar eram si eu tanara si cu sufletul impresionabil 
  4. Carti scrise de vedete autohtone (Mihaela Radulescu, Ramona Badulescu..... stiati ca Andreea Esca e in manualele scolare?)
  5. Ulysses - Joyce - laudata, dar prea complicata pt neuronul meu 
  6. 50 shades of grey ... imprumutata, abandonata 
  7. Jocurile foamei (plictiseala intr-un aeroport ...am incercat..nici pana la casa nu am ajuns) 
  8. Dan Brown (am terminat-o pe prima, am inceput-o pe a doua si am cedat)
  9. ceva japonezi ciudati ...Ryu Murakami- Ecstasy (am terminat-o sperand ca moare personajul principal) .... am crezut ca-i celalalt Murakami ...ma rog, si ala e dragut ...dupa a doua cartea, prima cred ca ajungea 
  10. as fi pus Sandra Brown, dar in clasa a 7a cand le-am descoperit, aveam nevoie de informatiile alea :)) ...asa ca o sa pun aici seria: mai bine filmul cu fetele decat cartea: Jurnalul lui Bridget Jones, "Eat pray love" , "Apa pt Elefanti, 

ahh...si nu pot sa citesc: Cartarescu.... si am fost un copil ciudat caruia nu i-au placut Jules Verne sau Creanga (Amintiri din copilarie am citit obligata)....si nu o dau mai departe ca nu stiu cui, si de fapt daca aveti chef de leapsa, lasati un commentariu, zilele trecute chiar eram intr-un impas :) 

miercuri, 27 august 2014

VietNam - ep. 7 Hoi An

Orasul asta este o bijuterie ! 


Ne-a placut mai mult ca oriunde, si ne-a parut rau ca i-am acordat doar 4 zile. Ne-am intoarce acolo oricand. 

Este singurul oras scapat nebombardat in timpul razboiului, pentru ca desi se afla in Vietnamul de sud controlat de americani, nord vietnamezii nu au bobardat un oras plin de chinezi.  

Oraselul asta bijuterie este construit de-a lungul unui canal care duce spre Marea Chinei de Sud, iar centrul vechi se lumineaza de mii de lampiane colorate noapte- a fost prima data in vitata mea cand m-am simtit intr-o poveste. M-au impresionat copiii cand vand lumanari, dar trebuie sa recunosc ca raul luminat de lampioane si veiozele astea, arata ca de poveste. 

Puteti sa si faceti o plimbare pe canal intr-o barcuta traditionala, iar vaslasii sunt pitoresti si veseli, ca domnu din poza de mai jos. 

HoiAn a fost un port comercial important, punct de intalnire pentru comercianti dintr-o mare parte a lumii. Aici s-au si aseza de altfel multi chinezi, iar arhitectura orasului este plina de astfel de influente si de temple. Exista un tur al caselor monumente din orasul vechi, azi multe devenite galerii, magazine si mai putine muzee. Recomand sa-l faceti, mai ales ca nu costa mult si e un bun tur prin centrul vechi. 


La inceput o sa imi spuneti ca nu intelegeti de ce cladirle sunt murdare. De fapt, sunt urme de inundatii. An de an in sezonul ploios, orasul vechi este inundat, nivelul apei variind intre 1metru si etajul 1. An de an, oamenii astia reinvie orasul si isi redeschid afacerile. 

Daca aveti timp, puteti sa va faceti haine si incaltari, iar magazinele astea sunt la tot pasul, depinde doar de cat veti negocia si de modelul ales si oricum iesiti mai ieftin ca in Europa. Poate reusiti sa ajungeti in piata si sa nu luat din zona comerciala, o sa iesiti mai ieftin si cu o marja de negociere mai mare.








Am inchiriat un scooter si ne-am plimbat si de jur imprejur (nu cel din poza de mai sus).

E dragut de vizitat si Silk Village, sa vedeti cum se fabrica traditional matasea. Peste tot in HoiAn vor incerca sa va vanda matase, dar daca nu va lasa sa o incercati cu metoda traditionala "bricheta", nu cumparati pentru ca este ploiester. La fabrica o sa va si lase sa ghiciti care este naturala si care este sintetica- eu am gresit :) si preturile mi se pareau egale cu cele din Obor, asa ca nu am cumparat. 

Ceea ce puteti face, daca va tine, este sa gustati din viermii de matase. Au gust de cartofi fierti, nu sunt nici rai si nici buni, dar poti sa traiesti mancand. 



Am fost la ruinele de la MySon (de la orice hotel va vor da o harta si va vor explica cum sa ajungeti sau va imbarca intr-o excursie organizata). Am preferat sa mergem pe cont propriu si am plecat foarte devreme ca sa nu prindem aglomeratie si sa avem timp sa ne plimbam nestingheriti. Am prins rasaritul foarte aproape de ruine, oarecum pe drum, dar lumina a fost de senzatie.

Nu sunt chiar "AngkorWat-ul Vientamului", cum sunt denumite de agentiile de turism, dar oricum povestea este diferita, civilizatia Champa are multe influente hinduse, si chiar daca a fost un centru cultural, spiritul si administrativ, MySon a fost abandonat junglei si ulterior bombardat de americani pentru ca aici se ascundeau trupe Vietcong. Din pacate restaurarile merg greu din lipsa de fonduri. 







Daca mai aveti timp, si plaja pe langa orasel este frumoasa si poate satisface toate gusturile. trebuie doar sa va directioneze cineva spre ceea ce va doriti, de la plaja pustie pana la plaje amenajate si resorturi. 

Cu asta se cam incheie plimbarea noastra prin Vietnam. Mi-e dor si iar dor si cred ca am inceput sa scriu, tocmai de dor. Daca aveti ocazia, nu spuneti "nu" acestei tari. Imprieteniti-va cu oamenii si ascultati-le povestile.

Teme

Scriu rar ... pentru ca nu mai am inspiratie, pentru ca verbalizez mai mult, pentru ca locul asta mult timp l-am folosit sa exorcizez tot soiul de ganduri pe care greu le puteam da voce  : )

Bai, dar am asa unele chestii pe care nu vreau sa le uit si atunci o sa le notez aici .... 

Azi, o prietena mi-a spus ca ii trebuie un playlist cu melodii romanesti pe care sa le asculte fetita ei si pe care sa le suporte si ea, sa nu fie cutiuta muzicala si nici "30 de grade"  :)) 

nu, nu faptul ca mi-a spus ceva de genul asta este memorabil, ca ne spunem si mai "memorabile" :)) ci ca mi-a amintit ca nu as putea sa traiesc fara muzica ....am filmele mele pentru anumite melodii ....am melodii pentru momentele importante din viata mea, pentru oamenii dragi, pentru apusul de vara si rasaritul de toamna, pentru ploaie noaptea in oras ..... si pentru ridicat in picioare no matter what !

uite asta ! 



ahh...si sa ma faca sa dansez gen charlie chaplin si sa ma faca sa zambesc, sa ma binedipuna si sa vizualizez piticul in ibric :)))





hai cu ale voastre ...care mai sunteti pe aici ! :))) 

vineri, 18 iulie 2014

VietNam - ep. 6 Hue, morminte imperiale (2)

Mormintele se afla in afara orasului. Puteti lua o excursie organizata sau va puteti aventura pe un scuter. Noi asa am facut, si cumva ne-am rupt de "gasca" de turisti si le-am vizitat in ritmul nostru.

Actualele morminte aveu 2 functii, intr-o prima faza constructia incepand din timpul vietii imparatului serveau ca si palat secundar, unde suveranul isi putea primi unii oaspeti si ulterior devenea locul unde erau pastrate ramasitele pamantesti ale familiei regale.

Primul la care am ajuns a fost mormantul lui Khai Dinh (1885-1925), ultimul imparat din dinastia Nynguen care si-a comandat cosntructia din timpul vietii si care a fost considerat un umil servitor al Frantei. Constructia este impresionanta, cu un sir lung de trepte care te conduce catre imparat si trecand prin diferitele curti de asteptari si statui ale diferitilor servitori.




 Cel mai impresionant si mai mare este Mormantul lui Tu Duc, imparatul cu cea mai lunga domnie din dinastia Nynguen (35 de ani) si probabil cele mai multe neveste si concubine (peste 100) si niciun mosternitor (ghinionist, nu?) 


Imparatul a contribuit la constructie, si-a dorit sa fie acesta lacasul e poveste in care sa se odihneasca trupul sau. Cu toate acestea, locul exact al inmormantarii nu este cunoscut, sarcofagul este doar un simbol, iar cei 200 de servitori care au participat la inmormantare au fost decapitati pentru a nu divulga secretul. 








VientNam - ep. 6 Hue, citadela (1)

Hue sau Orasul Regal a fost capitala Vietnamului intre anii 1802–1945. Principalul monument este Citadela, fosta resedinta imperiala vietnameza, un impresionant complex de monumente si morminte imperiale vietnameze, incluse in patrimoniul mondial UNESCO. 

Ceea ce se vedeastazi este replica construita dupa 1975, modelul original fiind facut praf de americani din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In Hue am ajuns cu trenul de la Hanoi. Drumul a durat o noapte si a fost incantator, iar C s-a trezit la rasarit, a prins o lumina de vis si a tras niste cadre care se tot schimba pe desktop-ul meu de atunci. 


 In Hue am ajuns dimineata, si ne-au luat de la gara cei de la hotel. Pentru 11 euro am avut cazare o noapte intr-o camera foarte draguta si cutata, cu baie proprie, petale de trandafir pe pat, ne-au asteptat la gara, ne-au dat micul dejun cand am ajuns, ne-am inchiriat un scuter cu 5 euro pt 24 de ore, ne-au rezervat autobuzul pentru HoiAn si ne-au dat mic dejun a doua zi si seara cate o bere din partea casei. Hotelul se cheama Four Seasons, este o afacere de familie si vi-i recomandam cu tot sulfetul. Noi l-am gasit pe booking.com aici cu o seara inainte de a pleca cu trenul spre Hue. 

In prima zi am vizitat Orasul Violet, un soi de Oras Interzis vietnamez, in proces de reabilitare. Nu va innebunesc cu povesti si istoric pentru ca le gasiti pe wikipedia rapid. Spun doar ca aici a fost capitala dinastiei Nyguen, ca aici a fost capitala Vietnamului pana in 1945 cand comunistii au mutat-o la HaNoi pentru Nord iar in 49 sudul si-a stabilit capitala in Saigon. Pozitia la granita dintre Nord si Sud a transformat orasul in camp de bataie, facandu-l martorul bataliilor si unui masacru.