luni, 10 februarie 2014

Vietnam ep. 1 - Saigon

Iarna asta am ajuns din intamplare in Vietnam. De ce din intamplare? Pentru ca am luat bilete Ho Chi Minh- Bucuresti pentru ca erau mai ieftine decat Phnom Phen- Bucuresti, cu gandul sa mergem in Cambogia. Ma rog, asta era gandul meu exprimat cu ocazia zilei de nastere a lui C. 

In planificarea calatoriilor suntem destul de meticulosi intr-o prima faza, adica mai intai cumparam ghidurile- musai Lonely Planet caci astea ne plac. Eu le rasfoiesc si ca un control freak ce sunt pun post-it-uri pe unde mi se pare ca as vrea sa ajung; el citeste bloguri si se uita la poze, ne incatam schimband impresii, pe incepem sa ne facem variante de traseu, multe variante, si pe urma ne certam si ne contrazicem asa ca abandonam planificarea pentru o scurta perioada. Eu ii dau lui ghidurile, el imi trimite mie linurile si cu zambetul pe buze refacem traseeul, de inca 10 ori. 

Eu vroiam la mare, el in munti, eu in Cambogia, el in nordul Vietnamului, eu intr-o insula, el la Sapa, eu in orase, el cu motocicleta pe la tara, si pana la urma ne-am inteles si programul a aratat asa: 
23 dec: aterizam la Saigon 
24-29 dec: relaxare in insula Phu Quoc 
29 dec -2 ian: Hanoi (31 dec am mers la Perfume Pagoda si 1-2 ian am fost la Halong Bay)
2-3 ian: tren de noapte spre Hue 
3-4 ian: Hue 
4-7 ian: Hoi An 
7-9 ian: Saigon

Pe 23 am ajuns pe seara la Saigon, dupa un zobr destul de lung si cu o escala de vreo 12 ore in Dubai (ce bine ca l-am vazut ca sa nu-mi treaca vreodata prin cap sa ma duc). Dupa ce am iesit in aeroport, in secunda in care am dat cu nasul de caldura, umezeala si poluare mi s-a pus un zambet tamp pe fata: imi era atat de dor de Asia ! 

Saignonul e o nebunie pentru simturi, e aglomerat, colorat si zgomotos. In trafic toti claxoneaza, merg aparent haotic, regula nr 1 este "primul trece" , regula nr 2 spune "daca poti, treci" si totusi nimeni nu se enerveaza si fiecare nu se fereste pe sine ci ii fereste pe ceilalti. 

E un oras vibrant, oamenii sunt veseli, zambesc, comunica, te invita si te imbie cu ceva. Cred ca 2 din 3 vietnamezi vand ceva. Ma intrebam cum de se poate asta intr-un sistem comunist, fie el si auto-proclamat socialist. O mare parte din viata se duce in strada. 

Dupa amiaza oamenii fac sport in parc, copiii in uniforma scolara joaca tenis si un fel de badminton de picior. Am stat in backpackers district pe Bui Vien St. Aici e plin de baruri si restaurante deschise pana tarziu in noapte. Cel mai bine am mancat pe strada. Am gustat cele mai bune frigarui si am baut cea mai buna bere. 

A doua zi ne-am trezit devreme si am plecat la plimbare, am preferat sa ne plimbam pe strazi si prin diferitele zone ale orasului decat sa intram in muzee. Am gasit un oras chique, cu vechi cladiri elegante, cu edificii noi si moderne, cu multe santiere si oameni ingaduitori, deschisi si zambitori. 

Ne-a placut la nebunie, intr-un fel de abia asteptam sa ajungem inapoi desi asta urma sa insemne sfaristul vacantei. 




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu