miercuri, 15 octombrie 2014

Romanticeala zilei

Acu 3 ani pe vremea asta eram intr-o vrie si o nebunie care speram sa treaca repede si a trecut mai repede decat am sperat.  A fost haos, a fost razboi de orgolii, important este ca am iesit cu totii intregi din asta, sanatosi, ca am respirat usurati, ca reusim sa ne amuzam acum si ca promit sa nu uit chestiile pe care vi le aminti voi :) 

Povestea am spus-o aici si azi nu o sa bat campii despre cat e de usor chiar daca multi ne-au spus ca-i greu, sau cum imi place toamna, cum nu ma mai supara ploaia si altele din astra siropoase.

Spun ca dragostea tampeste si plictiseste. 
Adica ii tampeste pe ai doi implicati si ii plictiseste pe ceilalti care ar asculta. 

Azi mi-a placut lista de intrebari ale Gospodinei Ratate si mi-a placut poza asta :) 



marți, 14 octombrie 2014

Unde-i dorinta, da' nu-i putinta..?

Mi-ar fi placut tare mult sa am si eu un talent. Nu unul ascuns si secret ci unul in vazul lumii! Asa cu drag ma uit la Vocea Romaniei si cu atata admiratie la cei care canta frumos la karaoke. Chiar mi-ar fi placut sa pot sa cant. Sa cant frumos ! 

Am incercat ! Nu poate nimeni sa spuna ca nu am incercat. De mica, am incercat. 

M-am dus cativa ani cu japca la corul scolii. Toti prietenii mei mergeau la cor, toti copiii cool si mie asa de mult imi placea sa cant! 

In fiecare an cand erau auditiile spuneam ca eu sunt racita si am urechile infundate. De mila probabil pentru privirea de miloaga a copilului dopulet, ma luau. Mi-a mers cativa ani, m-au trecut prin toate vocile, m-au pus mai in fata, de fericire cantam cat ma tineau plamanii, m-au pozitionat mai in spate, mai in lateral, am cantat mai in surdina asa, pana intr-o zi cand mi-au spus ca mai bine as incerca sa merg la preselectie la baschet.


M-am dus si la baschet, acolo de fericire ca sunt inalta, m-au selectat. Am facut ani de zile baschet la Sala Olimpia. Mergeam la antrenamente de cateva ori pe saptamana, Nu imi placea, dar chiar crederam ca this is my thing si ca e nevoie doar de perseverenta. Nu este cazul sa spun ca m-a trecut biata antrenoare prin toate pozitiile pe teren, numa rezerva nu vroiam sa fiu. A fost nevoie sa ma accidentez ca sa renunt. Cred ca atunci a inceput echipa sa faca performanta si au respirat usurati antrenorii de la handbal, ca incepusem sa trag cu ochiu'.

In acest timp, sa nu credeti ca am renuntat sa imi descopar si al doilea talent! Tot in scoala generala am avut printre materii: lucru manual. Vai, ce fericita am fost! Am inceput cu cusutul nasturilor pe batiste, dezastru! Am continuat cu andrelele, a terminat mama fularul de papusa (va este deja clar ca ale mele colege faceau pulovere, nu?). Tema suprema a fost fusta pe bie. wow! ce mi-as fi dorit, dar profesoara mi-a zis ca mie probabil nu imi sta bine cu o astfel de fusta si mai bine as face un sort de bucatarie. Am sperat, am taiat, am festonat si de terminat l-a terminat tot mama, nu de alta dar treaba cu bucataritul de atunci nu o intrevedeam si in plus, bietul sort capatase forme neregulate si greu de definit. Ceva am reusit pana la urma sa invat: sa crosetez ! Ma rog, colegele mele faceau flori si cescute iar eu ramasesem tot la lantisor. Bai, dar cand invat sa fac ceva, fac temeinic: am crosetat la lantisorul ala de puteau sa se spanzure 10 luptatori de wrestiling cu el si tot sa mai ramana!

Am vrut si sa desenez, incurajata de profa de desen (pe bune, chiar ii spunea maica-mii sa ma dea la Tonitza). M-a incurajat si frate-miu care la momentul ala desena pe pereti, Am desenat si eu. Stiu sa desenez 3 chestiii: un fund de elefant/motan gras (in functie de cum fac urechile si coada), un craniu stilizat si un semiprofil androgin cu juma de fata acoperita de bucle rebele ca sa nu fie nevoie sa desenez ceva simetric. Cu asta am umplut peretii din 2 camere si casa scarii. Va veti intreba de ce nu si flori, copacei sau casute: pentru ca erau mult prea simple si prea desenate de toata lumea ! I wanted more ! 
In ziua de azi, tot astea le desenez. Copiii prietenilor sunt fascinati de talentul meu :)) 

V-am spus ca sunt perseverenta. :) 


La toate cele de mai sus am renuntat usor usor, in plus am adaugat si altele la care pot renunta usor (ex. bucatareala), in schimb intotdeauna am avut o speranta secreta ca poate pot sa cant. In adolescenta exersam in dus. Cu patos ! Pana intr-o zi cand a batut tata la usa sa ma intrebe daca mi-e rau ca prea ma vait. Presupun ca el nu a recunoscut "toreador in garda" din Carmen...pff

Ma intreb daca as putea sa ma inscriu la cursuri de canto. Nu vreau sa ma faca "Celine Dion in 10 sedinte", macar sa gaseasca un cantec frumusel potrivit tonalitatii mele si sa ma invete sa-l cant pe ala. Wow! ce l-as mai canta! 

Oare C e constient de asta cand ma incurajeaza sa gasesc o scoala de canto, sau il orbeste dragostea? oare si surzeste?  

luni, 13 octombrie 2014

Din seria: ce vraji a mai facut nevasta

 ....sau povesti de peste weekend: am febra musculara la spate si pulpe ..pentru ca am coborat un jnepenispe cur, sprijinindu-ma in calcaie si tinandu-ma in maini ... in plus, pentru ca ma lovise frosismul, asaeara am incercat sa fac paine ! asta in timp ce utilizat in dusmanie masina de spalat pt ca nu mai exista nici o pereche de chiloti curata in casa ...fie ea masculina sau feminina 

Daca nu v-a ajuns rezumatul, povestea lunga si cu detalii plictisitoare, mai jos: 

In luna septembrie am fost o saptamana acasa,  mai treceam cate o zi pe acasa sa schimb continutul valizei  iar octombrie a fost cam la fel pana acum (nici nu ma laud si nici nu ma mai vait, nu e nici super misto si nici cel mai nasol lucru din lume, si nu, nu ne-am certat nici nu m-am mutat la mama, am plecat cu munca)

Uite asa, C si-a petrecut saptamanile fara mine (nuas intreba daca a fost bine sau rau, unele lucruri e bine sa ramana nespuse), traind din caserolele plasate cu drag de catre cele doua mame implicate (proprie si soacra), din productia restaurantelor sau din ceea ce, dintr-un sentiment de vina creat de absenteism, am mai lasat eu acasa (ciorba de gaina si pilaful de la inceputul lunii nu se pun la socoteala, pentru ca nici macar un caine hamesit nu ar fi putut sa manance latruile alea- v-am mai spus ca eu si bucataritul facem un tot doar daca ma da cheful afara din casa). 

Am putut, totusi, cu toata lipsa de chef de extra calatorii sa merg la munte in ultimele doua weekenduri (are si C inca o placere in viata, muntele si mersul pe munte. atentie! predeal/sinaia/brasov- cafea in piata sfatului nu inseamna munte pentru el). Nici mie nu-mi displace rolul de turist si toamna la munte mi se pare chiar frumoasa :) 

Am ajuns acu' 2 saptamani in Saticul de Sus la o pensiune dementiala: Casa de vacanta Piatra Craiului  (a nu se condunda cu nicio alta pensiune care are "piatra craiului" in denumire) O recomand din toata inima: e frumoasa si administrata de oameni frumosi! 

Aici lucrurile au decurs fara incidente, a urmat o saptamana cu inca o plecare si un weekend tot in Piatra Craiului, de data asta in Ciocanu./Sirnea. Prima seara horror la Pensiunea Pui de Urs (boteazata ulterior " laba de urs - mai bine campati in cortul vostru propriu si personal decat sa le calcat pragul), A doua seara a fost decenta la  pensiundea de peste drum, numita Serafin   - camere dragute, curate, un administrator haios foc, mancare cam ca la OMV, foc de tabara seara, soare bronzant ziua si priveliste superba cu Bucegii in fata si Piatra Craiului in spate. 


In prima zi am reusit ca prim minune sa scap de trasee sau biciclit pe coclauri (nu aveam nici nu chef si odata ce am identificat sezlongul si soarele bronzant, nu mi-a mai trebuit nimic). Duminica totusi ne-am dedat la o plimbare scurta pana la Brusturet (cu picioru, nu cu masina). Drumul este relativ plat, susurara o apa, culorile toamnei sunt superbe si totusi ne-a facut cu ochiul un grohotis care se termina intr-o pestera (vorba unui cunoscut: cand maimuta nu are ce face, se scarpina-n cur pana-i da sangele). 

Ne-am pus pe urcat, mai in 2 picioare, mai in 4 labe am ajuns pana sus, am facut cateva poze (inca sunt in aparat), ne-am uitat in jos si ne-am dat seama ca o sa fie nasol: dupa ce m-am gandit nitel si mi-am analizat posibilitatile, m-am pus pe cur, m-am sprijinit in calcaie si maini si am inceput sa cobor din piatra in piatra, din radacina in radacina ...pana am ajuns jos: transpirata si murdara. Nu trebuie sa spun ca azi dimineata mi-am blestemat zilele si, pentru ca sunt proasta, mi-am pus si tocuri. 


Daca tot nu ne putem lauda cu vreun trasu spectaculos, am zis sa facem ceva util: asa ca am stras mai bine de un sac de pet-uri, ambalaje si pungi de plastic pe de margine drumului si din apa aia limpede si frumoasa de munte. Am vrut sa platim si intrarea in Parcul natural, dar nu exista semnal pentru nicio retea de telefonie ! Mi s-a parut buna initiativa celor de la Administratia parcului dar esuata lamentabil. 

In drum spre casa, pe C l-a sunat un prieten cu rugaminte mare sa-i ridice pe el si consoarta de la Valcea, unde au ajuns habar nu am cum dupa ce masina a trebuit abandonata in Sibiu din motive tehnice. 

Eu am fost lasat acasa cu tot cu bagaje, cumparaturi (de la munte cumperi si tu ca omu o branza, o afumatura, mere de la voinesti, legume de pe marginea drumului etc) cu scopul anuntat si asumat de a utiliza masina de spalat - duminica seara nu mai exista la noi acasa nici o pereche de chiloti curata, fie ea masculina sau feminina, cosul oricum dadea pe dinafara fara sa fi desfacut valiza mea sau cei 2 rucsaci de la munte. 

Din motive greu de inteles (acum cu mintea limpede) m-am gandit ca daca tot nu voi face ceva ce se-ar putea interpreta ca fiind masa de pranz sau cina (e tarziu, mi-e lene, nu am chef, imi lipsesc ingrediente) si pentru ca imi este lene sa ma duc la cumparaturi, voi face paine ! 


Ta-dam! Fara drojdie, fara maia, fara nimic sofisticat: faina, apa, sare, seminte de tot soiul si dupa ce o framanti (cu dragoste, asa zicea la reteta) o bagi la cuptor. Simplu, nu?  Pentru ca stiam ca ciabata are si ulei de masline, am pus si ceva ulei de masline (ok, pentru ca era lipicioasa) si ceva extra faina (pentru ca era inca lipicioasa) si am lasat-o la cuptor aproape o ora pana s-a rumenit. 


Eu zic ca nu se poate manca, dar bietul C sunt sigura ca va incerca azi si ma va incuraja maine :) 


Later edit si fara legatura: 
Pentru ca sunt tampita: am reusit sa-mi blochez contul de internet banking pentru 22 de zile dupa ce am insistat sa conving sistemul ca e un cretin, si eu in mod cert imi amintesc parola. Apparently, not! 
Sun la banca "da, va putem reseta parola la cea initiala" 
hmm..oare ce va face sa credeti ca daca nu sunt capabila sa imi amintesc parola de luna trecuta o sa mi-o amintesc pe aia de 6 ani?! 

la voi cum decurg weekendurile? 

luni, 6 octombrie 2014

Curiozitati

Din intamplare, am dat sambata peste reluarea Masterchef. Ok, inteleg ca Patrizia dupa Osteria Gioia, propriul restaurant si cred ca am gasit-o si pe la Collage, acum a ajuns si pe sticla; ma pot capacita sa inteleg si ca bloggerul Adi Hadean, a ajuns si el pe sticla ca doar e baiat simpatic, dar cine P*La mea e "Chef FOA"? WTF? 

Si o tin dintr-un soc in altu', Razvan Exarhu, despre care imi placea maxim in tinereti si la un moment dat mi-a disparut de pe radarul media, mi-a aparut ca bucatareste la Escargo Bistro. pff, cred ca pune mult din sine in mancarea aia de costa atata...nu stiu, zic si eu. Na, nu stie taranu ce-i sofranu. 

Apreciez ca trecut moda cu fotografia si nu mai sunt cu totii fotografi, iar Chisu oricat mi-ar fi de antipatic cand s-a apucat el de bucatarit la Esperanto a fost un deschizator de drumuri, dar acum ca sunt cu totii bucatari am si eu o intrebare si o asteptare: cand vor recunoste unele ca-s curve? :))

O saptamana plina de surprize placute va urez !