luni, 13 octombrie 2014

Din seria: ce vraji a mai facut nevasta

 ....sau povesti de peste weekend: am febra musculara la spate si pulpe ..pentru ca am coborat un jnepenispe cur, sprijinindu-ma in calcaie si tinandu-ma in maini ... in plus, pentru ca ma lovise frosismul, asaeara am incercat sa fac paine ! asta in timp ce utilizat in dusmanie masina de spalat pt ca nu mai exista nici o pereche de chiloti curata in casa ...fie ea masculina sau feminina 

Daca nu v-a ajuns rezumatul, povestea lunga si cu detalii plictisitoare, mai jos: 

In luna septembrie am fost o saptamana acasa,  mai treceam cate o zi pe acasa sa schimb continutul valizei  iar octombrie a fost cam la fel pana acum (nici nu ma laud si nici nu ma mai vait, nu e nici super misto si nici cel mai nasol lucru din lume, si nu, nu ne-am certat nici nu m-am mutat la mama, am plecat cu munca)

Uite asa, C si-a petrecut saptamanile fara mine (nuas intreba daca a fost bine sau rau, unele lucruri e bine sa ramana nespuse), traind din caserolele plasate cu drag de catre cele doua mame implicate (proprie si soacra), din productia restaurantelor sau din ceea ce, dintr-un sentiment de vina creat de absenteism, am mai lasat eu acasa (ciorba de gaina si pilaful de la inceputul lunii nu se pun la socoteala, pentru ca nici macar un caine hamesit nu ar fi putut sa manance latruile alea- v-am mai spus ca eu si bucataritul facem un tot doar daca ma da cheful afara din casa). 

Am putut, totusi, cu toata lipsa de chef de extra calatorii sa merg la munte in ultimele doua weekenduri (are si C inca o placere in viata, muntele si mersul pe munte. atentie! predeal/sinaia/brasov- cafea in piata sfatului nu inseamna munte pentru el). Nici mie nu-mi displace rolul de turist si toamna la munte mi se pare chiar frumoasa :) 

Am ajuns acu' 2 saptamani in Saticul de Sus la o pensiune dementiala: Casa de vacanta Piatra Craiului  (a nu se condunda cu nicio alta pensiune care are "piatra craiului" in denumire) O recomand din toata inima: e frumoasa si administrata de oameni frumosi! 

Aici lucrurile au decurs fara incidente, a urmat o saptamana cu inca o plecare si un weekend tot in Piatra Craiului, de data asta in Ciocanu./Sirnea. Prima seara horror la Pensiunea Pui de Urs (boteazata ulterior " laba de urs - mai bine campati in cortul vostru propriu si personal decat sa le calcat pragul), A doua seara a fost decenta la  pensiundea de peste drum, numita Serafin   - camere dragute, curate, un administrator haios foc, mancare cam ca la OMV, foc de tabara seara, soare bronzant ziua si priveliste superba cu Bucegii in fata si Piatra Craiului in spate. 


In prima zi am reusit ca prim minune sa scap de trasee sau biciclit pe coclauri (nu aveam nici nu chef si odata ce am identificat sezlongul si soarele bronzant, nu mi-a mai trebuit nimic). Duminica totusi ne-am dedat la o plimbare scurta pana la Brusturet (cu picioru, nu cu masina). Drumul este relativ plat, susurara o apa, culorile toamnei sunt superbe si totusi ne-a facut cu ochiul un grohotis care se termina intr-o pestera (vorba unui cunoscut: cand maimuta nu are ce face, se scarpina-n cur pana-i da sangele). 

Ne-am pus pe urcat, mai in 2 picioare, mai in 4 labe am ajuns pana sus, am facut cateva poze (inca sunt in aparat), ne-am uitat in jos si ne-am dat seama ca o sa fie nasol: dupa ce m-am gandit nitel si mi-am analizat posibilitatile, m-am pus pe cur, m-am sprijinit in calcaie si maini si am inceput sa cobor din piatra in piatra, din radacina in radacina ...pana am ajuns jos: transpirata si murdara. Nu trebuie sa spun ca azi dimineata mi-am blestemat zilele si, pentru ca sunt proasta, mi-am pus si tocuri. 


Daca tot nu ne putem lauda cu vreun trasu spectaculos, am zis sa facem ceva util: asa ca am stras mai bine de un sac de pet-uri, ambalaje si pungi de plastic pe de margine drumului si din apa aia limpede si frumoasa de munte. Am vrut sa platim si intrarea in Parcul natural, dar nu exista semnal pentru nicio retea de telefonie ! Mi s-a parut buna initiativa celor de la Administratia parcului dar esuata lamentabil. 

In drum spre casa, pe C l-a sunat un prieten cu rugaminte mare sa-i ridice pe el si consoarta de la Valcea, unde au ajuns habar nu am cum dupa ce masina a trebuit abandonata in Sibiu din motive tehnice. 

Eu am fost lasat acasa cu tot cu bagaje, cumparaturi (de la munte cumperi si tu ca omu o branza, o afumatura, mere de la voinesti, legume de pe marginea drumului etc) cu scopul anuntat si asumat de a utiliza masina de spalat - duminica seara nu mai exista la noi acasa nici o pereche de chiloti curata, fie ea masculina sau feminina, cosul oricum dadea pe dinafara fara sa fi desfacut valiza mea sau cei 2 rucsaci de la munte. 

Din motive greu de inteles (acum cu mintea limpede) m-am gandit ca daca tot nu voi face ceva ce se-ar putea interpreta ca fiind masa de pranz sau cina (e tarziu, mi-e lene, nu am chef, imi lipsesc ingrediente) si pentru ca imi este lene sa ma duc la cumparaturi, voi face paine ! 


Ta-dam! Fara drojdie, fara maia, fara nimic sofisticat: faina, apa, sare, seminte de tot soiul si dupa ce o framanti (cu dragoste, asa zicea la reteta) o bagi la cuptor. Simplu, nu?  Pentru ca stiam ca ciabata are si ulei de masline, am pus si ceva ulei de masline (ok, pentru ca era lipicioasa) si ceva extra faina (pentru ca era inca lipicioasa) si am lasat-o la cuptor aproape o ora pana s-a rumenit. 


Eu zic ca nu se poate manca, dar bietul C sunt sigura ca va incerca azi si ma va incuraja maine :) 


Later edit si fara legatura: 
Pentru ca sunt tampita: am reusit sa-mi blochez contul de internet banking pentru 22 de zile dupa ce am insistat sa conving sistemul ca e un cretin, si eu in mod cert imi amintesc parola. Apparently, not! 
Sun la banca "da, va putem reseta parola la cea initiala" 
hmm..oare ce va face sa credeti ca daca nu sunt capabila sa imi amintesc parola de luna trecuta o sa mi-o amintesc pe aia de 6 ani?! 

la voi cum decurg weekendurile? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu