marți, 14 octombrie 2014

Unde-i dorinta, da' nu-i putinta..?

Mi-ar fi placut tare mult sa am si eu un talent. Nu unul ascuns si secret ci unul in vazul lumii! Asa cu drag ma uit la Vocea Romaniei si cu atata admiratie la cei care canta frumos la karaoke. Chiar mi-ar fi placut sa pot sa cant. Sa cant frumos ! 

Am incercat ! Nu poate nimeni sa spuna ca nu am incercat. De mica, am incercat. 

M-am dus cativa ani cu japca la corul scolii. Toti prietenii mei mergeau la cor, toti copiii cool si mie asa de mult imi placea sa cant! 

In fiecare an cand erau auditiile spuneam ca eu sunt racita si am urechile infundate. De mila probabil pentru privirea de miloaga a copilului dopulet, ma luau. Mi-a mers cativa ani, m-au trecut prin toate vocile, m-au pus mai in fata, de fericire cantam cat ma tineau plamanii, m-au pozitionat mai in spate, mai in lateral, am cantat mai in surdina asa, pana intr-o zi cand mi-au spus ca mai bine as incerca sa merg la preselectie la baschet.


M-am dus si la baschet, acolo de fericire ca sunt inalta, m-au selectat. Am facut ani de zile baschet la Sala Olimpia. Mergeam la antrenamente de cateva ori pe saptamana, Nu imi placea, dar chiar crederam ca this is my thing si ca e nevoie doar de perseverenta. Nu este cazul sa spun ca m-a trecut biata antrenoare prin toate pozitiile pe teren, numa rezerva nu vroiam sa fiu. A fost nevoie sa ma accidentez ca sa renunt. Cred ca atunci a inceput echipa sa faca performanta si au respirat usurati antrenorii de la handbal, ca incepusem sa trag cu ochiu'.

In acest timp, sa nu credeti ca am renuntat sa imi descopar si al doilea talent! Tot in scoala generala am avut printre materii: lucru manual. Vai, ce fericita am fost! Am inceput cu cusutul nasturilor pe batiste, dezastru! Am continuat cu andrelele, a terminat mama fularul de papusa (va este deja clar ca ale mele colege faceau pulovere, nu?). Tema suprema a fost fusta pe bie. wow! ce mi-as fi dorit, dar profesoara mi-a zis ca mie probabil nu imi sta bine cu o astfel de fusta si mai bine as face un sort de bucatarie. Am sperat, am taiat, am festonat si de terminat l-a terminat tot mama, nu de alta dar treaba cu bucataritul de atunci nu o intrevedeam si in plus, bietul sort capatase forme neregulate si greu de definit. Ceva am reusit pana la urma sa invat: sa crosetez ! Ma rog, colegele mele faceau flori si cescute iar eu ramasesem tot la lantisor. Bai, dar cand invat sa fac ceva, fac temeinic: am crosetat la lantisorul ala de puteau sa se spanzure 10 luptatori de wrestiling cu el si tot sa mai ramana!

Am vrut si sa desenez, incurajata de profa de desen (pe bune, chiar ii spunea maica-mii sa ma dea la Tonitza). M-a incurajat si frate-miu care la momentul ala desena pe pereti, Am desenat si eu. Stiu sa desenez 3 chestiii: un fund de elefant/motan gras (in functie de cum fac urechile si coada), un craniu stilizat si un semiprofil androgin cu juma de fata acoperita de bucle rebele ca sa nu fie nevoie sa desenez ceva simetric. Cu asta am umplut peretii din 2 camere si casa scarii. Va veti intreba de ce nu si flori, copacei sau casute: pentru ca erau mult prea simple si prea desenate de toata lumea ! I wanted more ! 
In ziua de azi, tot astea le desenez. Copiii prietenilor sunt fascinati de talentul meu :)) 

V-am spus ca sunt perseverenta. :) 


La toate cele de mai sus am renuntat usor usor, in plus am adaugat si altele la care pot renunta usor (ex. bucatareala), in schimb intotdeauna am avut o speranta secreta ca poate pot sa cant. In adolescenta exersam in dus. Cu patos ! Pana intr-o zi cand a batut tata la usa sa ma intrebe daca mi-e rau ca prea ma vait. Presupun ca el nu a recunoscut "toreador in garda" din Carmen...pff

Ma intreb daca as putea sa ma inscriu la cursuri de canto. Nu vreau sa ma faca "Celine Dion in 10 sedinte", macar sa gaseasca un cantec frumusel potrivit tonalitatii mele si sa ma invete sa-l cant pe ala. Wow! ce l-as mai canta! 

Oare C e constient de asta cand ma incurajeaza sa gasesc o scoala de canto, sau il orbeste dragostea? oare si surzeste?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu