luni, 22 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (3)

Saptamana 13 - dupa calcul matematic 12/4=3 adica mai mult sau mai putin se incheie primul trimestru. Habar nu am ce inseamna asta; in afara de faptul ca dorm de rup! Statistic riscurile scad odata cu trecerea primului trimestru.Vestea buna este ca inca nu am luat niciun kg si nici nu cred (eu sau medicul) ca as avea nevoie. Vestea proasta este ca de pe acum incepe.

Dupa ce clarific ca termenul estimat este sfarsitul lui iunie, curg intrebarile:  cum nasti? unde nasti? o sa alaptezi? cat o sa alaptezi? ce este? ce iti doresti? cum vrei sa fie? cum o sa aranjati casa? o sa doarma cu voi in camera? 
Raspunsul meu este inevitabil: habar nu am ! 
Uneori este luat ca atare, alteori cu uimire. Ma bazez ca lumea ma stie afurisita si ca nu imi place sa mi se comenteze deciziile, asa ca merg mai departe si ignor privirile indignate si le apreciez pe cele intelegatoare. 

Ma distreaza in mod deosebit intrebarile: ce spune C? ce spun ai tai/ai lui? 
Well....imi tot imaginez cum ar fi sa raspund "nu le-am zis nimic, astept sa se prinda singuri". 

Astept totusi momentul in care o sa ma intrebe cineva: ti-e frica? ti-e frica ca ti se va schimba viata? ti-e frica de schimbare? ti-e frica de necunoscut? 
Nu intreaba nimeni, pentru ca aici ar primi un raspuns care iar ii va lasa muti: da! 

Mi-e teama ca se poate intampla ceva ce nu am prevazut si ca ma va lua prin suprindere, mi-e teama ca viata mea o sa devina un vartej de emotii si intamplari pe care eu nu le pot controla, mi-e teama ca o sa am mult prea multa nevoie de inca cineva in viata mea (si ma refer la copil nu la bona), mi-e teama ca o sa repet greseli, mi-e teama ca o sa devin psihotica, mi-e teama ca stiu ca nu o sa mai fiu niciodata eu de acum, mi-e teama sa imi mai imaginez ceva pentru ca am vazut ca oricand daca iti contruiesti o iluzie, fie plecand de la un lucru real, poti sa o pierzi in fractiuni de secunda si sa te simti ca intr-un vartej in care iti doresti sa te prinda cineva de mana si sa te trezeasca. Mi-e teama si totusi de abia astept! E o ciudatenie de sentiment, cred ca este cel pe care l-as avea inainte de o saritura cu coarda elastia: fericire, teama, curiozitate! i kind of like it! 

Asta seara am o dispozitie smiorcaiota. Nu stiu de. Poate pentru ca ma uit la concertul lui Tudor Ghoerghe la tv, poate pentru ca mi-au luat-o hormonii razna din nou (si asta ar explica de ce de 2 zile dorm mai mult ca de obicei), poate pentru ca am aflat ca a murit Joe Cocker ,poate pentru ca vine Craciunul. 
V-am mai spus ca sunt un animalut social tare ciudat? Nu imi place Craciunul. Mi se pare prea mult. Nu imi place ca am impresia ca mult prea multa lume asteapta ceva de la mine. Nu imi plac nici "programul impus" si nici "figurile artistice". Nu ma dau in vant dupa cadouri, adica nu lesin de incantare sa le primesc ci imi place sa le dau si imi place sa le nimeresc frumos. Sper din tot sufletul ca nu imi va face nimeni cadouri "ca de bebelus". Nici macar porcariile traditonale nu imi plac. As putea sa traiesc cu un pic de toba si o ceafa la gratar cu muraturii picante. Mai am totusi o "fantezie" culinara: in seara de Ajun imi place sa beau o cana de lapte (nu beau leapte dulce in restul anului nici macar o data sau din greseala) si sa mananc o felie de cozonac. 

Si cu toate astea si de toate astea ma pot lipsi daca sunt plecata departe, intr-o alta "lume", chiar si una care traditional este lipsita de Craciun! Cele mai frumoase doua Craciunuri pe care le-am avut au fost unul in India si altul in Vietnam: cadoul meu pentru mine a fost sentimentul de "lume noua". Am o prietena care este acum in India, traiesc prin pozele ei (poate si de asta ma smiorcai, o parte din mine este acolo cu ea). Anul trecut pe 25 decembrie eram in Phu Quoc, anul asta am din nou un feeling ca ne aruncam intr-o "alta lume". Am ales sa nu plecam nicaieri constienti fiiind de riscurile pe care o astfel de excursie le-ar pune pentru sarcina. 

Da, ii spun in continuare "sarcina"  pentru ca imi este teama ca daca incep sa ii spun "bebe" o sa am iar curajul de a-mi face sperante si imi este mult mai teama de dezamagire. Fac o tampenie, nu? Nu imi dau mie voie sa ma bucur pe deplin. Da, e tot o frica si asta. V-am mai spus ca am o lista luuuuunga de panici si frici, le impartasesc eu pe masura ce mi le recunosc mie. 

All in all, am chef de colindatori si de zapada. Si am chef sa stam doar noi doi (si jumatate), cu o cana de lapte si o felie de cozonac. 

Sarbatori asa cum vi le doriti !


miercuri, 10 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (2)

Eh bon, happy happy joy joy dupa ce m-am obisnuit cu gandul ca sunt insarcinata. Adica pe bune! Nu stiu daca e de la hormoni sau nu, dar in general ma simt fericita. Mi-a placut dintr-o data si imaginea cu noi doi si un copil intre noi. M-am gandit ce o sa fie nevoie sa reamenajam prin casa si desi sunt control freak si extrem de teritoriala, mi-a placut si asta. 

Ma asteptam sa am greturi- nope ! not one and not once ! Nu apuc eu ziua aia in care sa nu pot manca! 

Am devenit in schimb extrem de smiorcaita! M-am smiorcait la stiri, m-am smiorcait la filme (mai des decat de obicei) si m-am smiorcait la concert la Tarja Turunen. Doamne, sala era in delir cand a inceput ea sa cante "I walk alone" si eu boceam din tot sufletul tinandu-l pe C de mana! 

Am ajuns si la prima ecografie (5 saptamani). Linistita, sigura pe mine ca orice femeie independenta. Si ca orice femeie independenta era sa lesin cand mi-a zis ca sunt doi dar al doilea e foarte mic si cu sanse 40/60 sa creasca. Am vizualizat o sticla de whisky! Mi-am si dorit-o din tot sufletul ! Dar, o femeie insarcinata are foarte putine placeri: fara alcool, fara tigari si restul cu moderatie! 

La a doua ecografie era inca acolo dar cu aceleasi sanse- era cam jumatate din primul. Cu toate astea! DOI?! holy shit ! Le-am zis Standard si Bonus. M-am mai panicat de 100 de ori, dar ne-am bucurat si ne-a placut imaginea cu noi doi si inca doi, mi-a placut si gandul ca o sa reamenajam prin casa de data asta pentru inca doi locatari. La a 3-a ecografie (11 saptamani) ne-am intors la imaginea cu noi doi si una bucata plod. M-am intristat. M-am simtit ciudat, ca si cum as fi pierdut ceva ce de fapt nu avusesem dar stiam ca exista o posibilitate sa avem. Am decis sa o iau ca atare si sa merg mai departe pe mana universului. 

Intr-o alta ordine de idei, aceste saptamani au fost pline de vizite la medici. Jur ca m-am cautat de de toate si deja umblu cu un biblioraft cu analize! 

Doctorita mea e o tipa foarte haioasa, relaxata, isi ia toate masurile de siguranta, adica am facut toate analizele posibile si imposibile, dar mi se pare genul care oricand are un raspuns pregatit si iti transmite un sentiment de siguranta. Este si tehnologizata si raspunde pe Whatsup si la mailuri. Ne stim de ceva vreme si nici nu mi-am pus problema ca as putea merge la altcineva.

As indrazni sa spun ca mi se pare mult mai eficienta gestatiala pisici (9 sapamtani vs. 40), cu toate astea ma incurajez la gandul ca la elefanti dureaza 2 ani!

.......

De aici, rog neinteresatii de subiectul "sarcina" sa nu mai citeasca. Cu 3 luni in urma mi s-ar fi parut plictisitor si cretin subiectul, acum mi se pare ca face parte din realitatea mea de zi cu zi. 

Pe langa toate analizele posibile si imposibile mi-a dat de facut si analizele pentru trombofilie, inclusiv mutatiile. M-am dus hotarata intr-o seara, am dat 16 eprubete de sange si juma de salariu si 2 saptamani mai tarziu le-am primit pe toate minunate si perfecte cu exceptia a doua mutatii: PAI-1 pozitiv (genotip heterozigot) si MTHFR C677T (genotip heterozigot). Evident, habar nu am ce inseamna asa ca m-am dus panicata la dr. si am intrebat-o ce fac, ce ma fac si daca o sa fac Clexane. Femeia calma mi-a zis ca o sa iau Aspenter la 2 zile (luni, miercuri si vineri) si nu-i panica, important este ca stim. Acum ca m-am linistit, mai ca-mi vine sa zic "macar n-am dat banii de geaba". 

Cu aceasta ocazie am primit si o lista de medicamente pe care le pot lua in caz de nevoie: No-spa (max 6/zi), Paracetamol (max 3/zi), Oscilococcinum, Proposept, Halls, Augmentin (da, antibiotic si o sa vedeti si de ce), Canesten (asta in timpul trantamentului cu antibiotic sau dupa) si anestezie fara adrenalina. 

Aparent, femeia moderna nu mai produce suficient progesteron asa ca am primit un tratament si cu asa ceva. Am avut de ales intre Lutinus si Utrogestan, L-am preferat pe primul de introdus fata de al doilea de inghitit si l-am suportat 2 saptamani jumate. 

Episodul antibiotic, a fost de-a drepul neasteptat. Adica una bucata molar cu canalele obturate de vreo 6 ani si coronita de alti 3 s-a gandit sa se rascoale si sa faca o infectie/inflamatie in jurul unei radacini (evident, exista o denumire medicala pt asta si evident ca nu am tinut-o minte). Motivul pe care medicii l-au identitficat a fost imunitate scazuta, posibilitatea ca ceva de genul sa se intampla la ceva timp dupa devitalizarea unui dinte/masele existand oricum. Doua nopti nedormite si o falca umflata s-au incheiat cu 7 zile de augmentin la 12 ore. Am inteles ca nu este o optiune ci o necesitate si ca o infectie ar fi mai periculoasa pentru sarcina decat tratamentul. Din fericire am reactionat bine la tratament si s-a incheiat totul cu bine si cu acelasi numar de dinti in gura.  

Treaba cu maseaua m-a panicat destul de tare, suficient de tare incat sa intru pe un formuri sa vad ce zic femeiele alea poate patite si ele, Am inchieiat sesiunea destul de repede. E plin de femei nebune si neinformate si mai nasol e ca sunt unele care prefera sfaturile de pe forum decat sa-si sune medicul. 

In orice caz, cica am o sarcina usoara, doar compensez cu o masea si trombofilie! Daca mai pui la astea si ca ai o sumedenie de limite si limitari, sa-mi spuna in pana mea cineva ca asta e cea mai frumoasa perioada a vietii unei femei ! 

marți, 9 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (1)


Mai acum ceva vreme mi se punea un nod in gat cand ma gandeam la posibilitatea de a avea copii si i-am zis plodofobie. Acum, de cand am aflat ca sunt insarcinata, adica de vreo luna si un pic, imi frica de 100 de ori pe secunda.

Ma rog, o sa ma intrebati: pai la mintea de 32 de ani, unde credeai ca o sa duca sexul neprotejat? 
Da mah, stiam unde ! da' tot pot sa gasesc 1200 de motive de panica ! 
Nu le insir momentan, ca sigur le are fiecare pe ale lui si daca nu le are, nu le poate intelege pe ale altcuiva. 

In scurt timp am descoperit ca timpul nu se mai masoara decat in saptamani ! Da draga, sarcina nu tine 9 luni ci 40 de saptamani! De cate ori imi spunea o gravida in cate saptamani era imparteam instant la 4 sa ma prind de luni. Na, ca intru si eu in randul femeilor care inteleg chestia astea. E un soi de super power pe care il primesti. Nu stiu daca vine de la hormoni, dar brusc inveti sa numeri in saptamani si sa masori timpul asa.

Intr-o prima faza, adica la cele 11 saptamani la care scriu acum, imi doresc sa imi adun la un loc toate prietenele care au trecut prin asta si sa le iau in suturi ca nu mi-au spus o groaza de lucruri! Singura fair a fost cumnata-mea care mi le-a spus de la bun inceput!

Cum adica ? pai credeti ca se intampla asa...numai lucruri minunate?! Exemplu? de exemplu iti creste parul mai repede..,...frumos, minunat!? mda, peste tot ! 

Nu, nu e musai sa ai greturi dar poti sa ai un gust de furculita metalica in gura ! horor ! nu trece cu nimic ...poti sa iei toate bomboanele mentolate din lume ...il ascunde precum spary-ul ambipur in buda dupa ce si-a facut unu treaba ...aia mare! 

Ahh,,,si mai am una buna: te doare burta ! cateva saptamani pana cand cica se implanteaza! yup ! ca durerile menstruale ! vis .... nu vreau sa ma gandesc cum vor fi contractiile ....ca am inteles ca ai din alea mai tot timpul nu numai la nastere.  

Nu ai voie sa mananci o groaza de chestii si evident ca pe alea le-as manca de parca ar fi facut parte din meniul zilnic (branzeturi cu mucegai, fructe de mare, peste oceanic...ehh....delicateturi)

Ahh..si ti-e somn ! tot timpul ! you cand literaly sleep your life away ! Si nu, eu una nu arat precum Frumoasa din padurea adormita. Eu adorm bustean acolo unde ma pui, nici nu am pretentii de pat, ma multumesc cu un fotoliu sau o canapea. Este suficient sa-mi pice capul ca in secunda doi mi se poate prelinge si o bala!

Si stiti ce este absolut "de vis"? Diminutivele ! Da, brusc sunt "graviduta" si o sa-mi creasca "burtica" si o sa fiu "mamica" ! Frate ! I used to love shoes, booze and boys with tatoos!

Sunt tot eu, acum fara alcool si tigari!