luni, 22 decembrie 2014

Jurnal de sarcina fara diminutive (3)

Saptamana 13 - dupa calcul matematic 12/4=3 adica mai mult sau mai putin se incheie primul trimestru. Habar nu am ce inseamna asta; in afara de faptul ca dorm de rup! Statistic riscurile scad odata cu trecerea primului trimestru.Vestea buna este ca inca nu am luat niciun kg si nici nu cred (eu sau medicul) ca as avea nevoie. Vestea proasta este ca de pe acum incepe.

Dupa ce clarific ca termenul estimat este sfarsitul lui iunie, curg intrebarile:  cum nasti? unde nasti? o sa alaptezi? cat o sa alaptezi? ce este? ce iti doresti? cum vrei sa fie? cum o sa aranjati casa? o sa doarma cu voi in camera? 
Raspunsul meu este inevitabil: habar nu am ! 
Uneori este luat ca atare, alteori cu uimire. Ma bazez ca lumea ma stie afurisita si ca nu imi place sa mi se comenteze deciziile, asa ca merg mai departe si ignor privirile indignate si le apreciez pe cele intelegatoare. 

Ma distreaza in mod deosebit intrebarile: ce spune C? ce spun ai tai/ai lui? 
Well....imi tot imaginez cum ar fi sa raspund "nu le-am zis nimic, astept sa se prinda singuri". 

Astept totusi momentul in care o sa ma intrebe cineva: ti-e frica? ti-e frica ca ti se va schimba viata? ti-e frica de schimbare? ti-e frica de necunoscut? 
Nu intreaba nimeni, pentru ca aici ar primi un raspuns care iar ii va lasa muti: da! 

Mi-e teama ca se poate intampla ceva ce nu am prevazut si ca ma va lua prin suprindere, mi-e teama ca viata mea o sa devina un vartej de emotii si intamplari pe care eu nu le pot controla, mi-e teama ca o sa am mult prea multa nevoie de inca cineva in viata mea (si ma refer la copil nu la bona), mi-e teama ca o sa repet greseli, mi-e teama ca o sa devin psihotica, mi-e teama ca stiu ca nu o sa mai fiu niciodata eu de acum, mi-e teama sa imi mai imaginez ceva pentru ca am vazut ca oricand daca iti contruiesti o iluzie, fie plecand de la un lucru real, poti sa o pierzi in fractiuni de secunda si sa te simti ca intr-un vartej in care iti doresti sa te prinda cineva de mana si sa te trezeasca. Mi-e teama si totusi de abia astept! E o ciudatenie de sentiment, cred ca este cel pe care l-as avea inainte de o saritura cu coarda elastia: fericire, teama, curiozitate! i kind of like it! 

Asta seara am o dispozitie smiorcaiota. Nu stiu de. Poate pentru ca ma uit la concertul lui Tudor Ghoerghe la tv, poate pentru ca mi-au luat-o hormonii razna din nou (si asta ar explica de ce de 2 zile dorm mai mult ca de obicei), poate pentru ca am aflat ca a murit Joe Cocker ,poate pentru ca vine Craciunul. 
V-am mai spus ca sunt un animalut social tare ciudat? Nu imi place Craciunul. Mi se pare prea mult. Nu imi place ca am impresia ca mult prea multa lume asteapta ceva de la mine. Nu imi plac nici "programul impus" si nici "figurile artistice". Nu ma dau in vant dupa cadouri, adica nu lesin de incantare sa le primesc ci imi place sa le dau si imi place sa le nimeresc frumos. Sper din tot sufletul ca nu imi va face nimeni cadouri "ca de bebelus". Nici macar porcariile traditonale nu imi plac. As putea sa traiesc cu un pic de toba si o ceafa la gratar cu muraturii picante. Mai am totusi o "fantezie" culinara: in seara de Ajun imi place sa beau o cana de lapte (nu beau leapte dulce in restul anului nici macar o data sau din greseala) si sa mananc o felie de cozonac. 

Si cu toate astea si de toate astea ma pot lipsi daca sunt plecata departe, intr-o alta "lume", chiar si una care traditional este lipsita de Craciun! Cele mai frumoase doua Craciunuri pe care le-am avut au fost unul in India si altul in Vietnam: cadoul meu pentru mine a fost sentimentul de "lume noua". Am o prietena care este acum in India, traiesc prin pozele ei (poate si de asta ma smiorcai, o parte din mine este acolo cu ea). Anul trecut pe 25 decembrie eram in Phu Quoc, anul asta am din nou un feeling ca ne aruncam intr-o "alta lume". Am ales sa nu plecam nicaieri constienti fiiind de riscurile pe care o astfel de excursie le-ar pune pentru sarcina. 

Da, ii spun in continuare "sarcina"  pentru ca imi este teama ca daca incep sa ii spun "bebe" o sa am iar curajul de a-mi face sperante si imi este mult mai teama de dezamagire. Fac o tampenie, nu? Nu imi dau mie voie sa ma bucur pe deplin. Da, e tot o frica si asta. V-am mai spus ca am o lista luuuuunga de panici si frici, le impartasesc eu pe masura ce mi le recunosc mie. 

All in all, am chef de colindatori si de zapada. Si am chef sa stam doar noi doi (si jumatate), cu o cana de lapte si o felie de cozonac. 

Sarbatori asa cum vi le doriti !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu