marți, 22 decembrie 2015

Când fugim de acasă

Săptămâna trecută am ramas fară gaze. Adică, ceva defecțiune a lăsat tot blocul în pană de gaze. Noi am fost printre cei mai puțin norocoși la faza asta pentru că avem centrală, deci nema căldură, nema apă caldă (și fără aragaz, dar aici ne putem descurca). Reparațiile au durat de joi până marți seara, așa că ne-am mutat cu tot calabalâcul la ai mei de vineri dupa o noapte petrecută în sufragerie la căldura aparatului de aer condiționat și adunați unul în jurul celuilalt ca în iurtă. 

Am instalat puștiul intr-o cameră, noi ne-am instalat nu în fosta mea cameră ci a lui frate-miu, care s-a dovedit super relaxantă și cu ceva praf de somn pe pernele alea că am dormit de am rupt. De fapt cred că toata casa avut praf de somn căci și Piști a dormit mult și a mâncat și mai mult. 

Weekendul prelungit a fost într-un maaaare fel. am ieșit ! da ! în oraș! seara! fără să avem ora fixă de întoarcere și chiar fără să avem vreun plan anume. Adică seara făceam baie copilului, hrăneam și adormeam Deliciosu pe la 8 și fugeam afară mai ceva ca în liceu, lăsând bebe-monitorul la mama. Știam că prima lui trezire nu este mai devreme de 1 noaptea. Am ieșit la plesneală vineri la Xmas market de la Universitate. Putea să fie (probabil și este cel mai lame din lume) dar mie mi s-a părut FANTASTIC! Mă simțeam coborâtă ca din vârful muntelui după 6 luni. Cred că m-am cam holbat la oameni, dar nu s-a luat nimeni de mine. Probabil pentru că mă ocoleau discret. Am nimerit la concert Moonlight breakfast și a fost chiat draguț (sâmbată am ajuns din nou și era Smiley, deci ne-am găsit repede de drum de acolo). 

Înainte nu aș fi călcat în Centrul Vechi în weekend iar acum mi s-a părut minunat! Ne-am holbat la cărți și gageturi la Cărturești, am mîncat pizza la metru la Latin și am băut ceva la Van Gogh cu un cuplu de prieteni și ei scăpați afară și fugiți la teatru- puștoaica lor este cu un an mai mare decât Deliciosu așa că au avut timp să învețe să planifice.

Miercuri am revenit acasă și ca un făcut la Piști a debutat o minunată criză de dinți. Am crezut că îi vor ieși toți de-o dată. Nopți cu țipete în somn, zile supărate, greva foamei de am ajuns să hrănim copilul cu seringa de Panadol, muci, și mai mulți muci, plânsete, colecție extinsă de geluri calmante, scaune proaste (yup, am ajuns să vorbesc și despre asta și să analizez cu atenție producția).

Sâmbătă am fost din nou la ai mei. Ne-am dus la film (wow, nachos rule!!)  L-am lăsat cu mama la masa de seară spunandu-i să nu spere sa manânce mai mult de 150 ml. Am primit mesaj ”a mâncat 210ml și cred că dacă mai avea, mai mânca”. Pe bune? Nu s-a mai trezit toată noaptea până a doua zi la 7. E ceva cu praful de somn în casa aia (și cu mâncarea dar nu intrăm în discuția asta). Numai eu eram pasăre de noapte cât am locuit acolo.

Reveniți acasă, lucrurile au reintrat în normal. Mănânca bine, ne distrăm din nou împreuna, doarme și mai bine. și se trezește din nou la 6 am (la 7.30 se culcă din nou pentru 2 ore și eu odată cu el). Programul a reintrat în normal cu o doză măricică de predictibilitate. Este din ce în ce mai interesat de tot ceea ce este în jurul lui, râde cu gura până la urechi, imită sunete, se rostogolește în tot patul și descoperă că așa se poate de plasa, viermuieste și se pune în cap. Scopil meu a devenit să anticipez când îi va fi foame sau somn. Orice abatere duce la haos.

Concluzia? Nu cred că aș mai putea locui cu ai mei permanent și nici nu știu cât noroc să avem să se alinieze astrele și să avem și casa și bona internă de vis, dar din când în cu toții avem nevoie de ajutor, noi să fugim la film, lui să îi dea altcineva să mănânce. Se pare că din când în când Marry Poppins poate să fie mama. 

Nu, Deliciosului nu i-a ieșit niciun dinte, deci aventura continuă.

Ce faceți de Sarbatori?


luni, 7 decembrie 2015

Healing time...

Nu am mai scris de mult. De mai bine de o lună. 
Nu că ar fi ceva ciudat asta, doar că îmi propusesem să fac altfel. 
Uneori nu am timp, alteori nu am chef. Uneori e prea haios totul și nu apuc, alteori sunt prea nu știu cum și nu-mi iese. Alteori vreau și ma uit precum mâța în calendar la pagina goală.
Au trecut ma bine de cinci luni de când centrul de greutate mi s-a schimbat. Asta după alte nouă luni de gânduri, speranțe, întrebări și așteptări. Nu am găsit toate răspunsurile (încă, că doar sunt regina introspecției) iar așteptările nu au nicio legătură cu realitatea (good or bad). 

Trecând peste baby blues căruia i-am gasit explicație chimică într-o primă fază și pe urmă o întreagă teorie privind repoziționarea față de tot, nașterea a fost, cel puțin pentru mine, un șoc emoțional. A fost pentru prima dată când nu m-am mai simțit eu copilul și aș fi vrut să mă pot simți. A fost pentru prima dată când m-am simțit unic și necondiționat  responsabilă. A fost pentru prima dată când mi-am contrazis una dintre chestiile în care cred și anume că nimic nu este ireversibil. Asta este! Da, da, dl Tudorică, profu de istorie din liceu, ne zicea că numai boii sunt consecvenți. Well, this must make me a cow. Habar nu aveam eu că o să mă și simt asta, mai ales când am pus pompa de muls pentru prima dată în acțiune.

Sentimentul responsabilității nu a trecut, doar că nu mai pare atât de tragic, ba din contră. 
Deliciosu este din ce în ce mai haios, iar petrecutul timpului cu el înseamnă în continuare rutină, dar s-au mai diversificat activitățile. În continuare dau ture de parc si stadion și știu fiecare pom și i-am vazut fiecare haină de toamnă, dar timpul petrecut de mine în mintea asta a mea în reorganizare este priceless. 

Au fost și primele seri cu plânsete datorate dinților (lui, nu ai mei, am avut și eu perioada mea de dințoșală în sarcină). Mi s-a rupt sufletul de mila lui, dar am reușit să îl distrez și cu ceva geluri sau Panadol în cazuri extreme a trecut și acea primă seară. Vor mai urma. Aici aș aprecia să îmi fie înșelate așteptările și să fie modelul de copil ai cărui parinți să spună ”habar nu am avut când au ieșit dinții, ne-am pomenit că îi are”. Pfoa, as if...

Când îmi spuneau alte prietene despre cum o să fie la patru sau la cinci luni, mi se părea că vor trece ani lumina, iar acum deja mă gândesc la diversificare ! Păi în ritmul asta nici nu o să știu când va trece timpul și o să intre pe ușă cu vreo maimuță de mână sau o să-mi spuna ”habar nu ai ce înseamnă distracția și libertatea!” Ei bine, atunci, vorba prietenei mele E, atunci o să mormăi în barbă ”habar nu ai tu..” si o să îmi miroasă a Vamă, a Fly-ul mic, a Casa Tralalala.

Am strans acum câteva seri niste haine de nou nascut să le depozitez la ai mei și mi-am dat seama că da, se uită. Nu credeam. Nu mai știu cum este să țin ceva atât de mic în brațe, îmi amintesc doar sentimentul. Nu mai știu cum au fost colicile, au trecut și astea. Sau poate nici nu au fost pe cât de grele mi se păreau.

Sunt câteva monente pe care nu le pot uita. Nu o să pot uita prima gură de aer dupa ce l-a scos doctorița și cum am simțit valuri valuri de emoții de tot felul (valurile de căldură cică erau de la anestezie). A fost un soi de ”step one of the journey, completed!”.  Prima dată când m-am spalat pe cap acasă si mi-am pus din nou smacurile de păr pe cap. Nu mi-am dat seama că poate să îmi fie atât de dor de un miros (Tigi rules). Primul val care mi-a atins vârful picioarelor. Magie! (Sleepy a nimerit perfect starea asta de simțit marea). Primul hohot de râs m-a topit. Prima dată când a adormit cu capul in locul ăla dintre claviculă și gâtul meu. Prima dimineață în care am intrat tiptil la el neștiind dacă s-a trezit sau nu și l-am găsit studiindu-și mana ca apoi sa râdă cu toate gingiile la vedere și să vad cea mai mare bucurie. Nu cred să se mai fi bucurat cineva vreodată atât de tare să mă vadă. Pe mine, mă! Se bucura să mă vadă pe mine!. Parcă statea acolo și mă aștepta. Prima dată când am reușit să citesc o oră. Copilul ăsta parcă știe când am nevoie de o ora și mi-o lasă. Parcă mă redescopăr și pe mine pe măsura ce îl descopăr pe el. Văd la el emoții pure, nealterate. Un copil își trăiește momentele atât de simplu și atat de intens.

Un copil vindecă. 

Habar nu am ce vreau să fac după anul asta. Mi-am propus doar să enjoy it și basta.. 

Step two of the journey, completed!
Step three....habar nu am care-i. O să mă prind la o nanosecundă după ce l-am făcut. Keep you posted.


LE: după opt ani de exorcizat pe aici, o să-mi și asum până la capăt și am facut și o pagina de FB pt blogul asta. În plus, mă plictiseam...e din seria când face mintea pui! dar puteți, evident, da un like

marți, 3 noiembrie 2015

Când prietenii dau sub centură

O să-mi ia ceva să scriu postul ăsta. 

Vorbeam azi cu o prietenă la telefon și povesteam despre ale mele și despre ale ei. Nu ne-am văzut de ceva vreme și tot plănuim să o facem, dar nu ne iese. 
Prietena asta a mea e un om minunat (nu este cazul să adaug că așa sunt toți ai mei, nu?). E ca un cadou într-un cadou fata asta. Adică e minunată când o cunoști și pe măsură ce trece timpul și o descoperi te bucuri iar și iar că ai primit un astfel de om. Cred că ar putea să însuflețească și o piatră dacă și-ar propune. De multe ori îmi dau seama cât sunt de norocoasă că am întâlnit atâția oameni minunați și că pe unii pot să îi numesc prieteni. Mă bucur de ei și învăț de la fiecare câte ceva. Mi-aș dori ca și Deliciosu să învețe de la ei și să aibă norocul meu. 

În astea 4 luni de trecură m-a ascultat de fiecare dată când i-am spus că sunt bine (și credeam că sunt și convingătoare), nu cred că m-a și crezut dar cumva a reușit să strecoare o încurajare fără să mă facă să ma prind că știe. Azi, mi-a pus întebarea întrebărilor; merită?

waaaaew! lovitură sub centură. Asta după ce m-am văicarit, m-am simțit o mamă defectă și vinovată și încă mi se întâmplă asta cam de trei ori pe zi.

Nu aș putea niciodată să mint și să spun că a fost minuntată fiecare clipă din astea 4 luni. M-aș minți pe mine. Pot sa spun atât; uiți! 

Uiți Apocalipsa primelor saptămâni! Uiți oboseala aia de nedescris. Uiți că nu te mai simțeai om ci un dozator. Uiți că nu mai știai cum să te vezi tu pe tine și cum să te poziționezi în tot acest nou mis-en-place. Uiți că nu știai nimic și că ți se parea că oricine s-ar descurca mai bine. Uiți! Uiți toată nebunia și îți amintești primul zâmbet, prima dată când s-a întors, prima plimbare, prima grimasă. Primul hohot de răs!! Îmi amintesc ca prin ceață că treceam printr-o altă ceață și o negură (nori gri cum spune Sleepy). Era oboseala, erau hormonii, era nesiguranța și era depresia. Știi doar că a fost și te bucuri că a trecut. Ca o furtună de vară. 

Uit și mă bucur de fiecare încurajare, de fiecare dată când m-a ajutat cineva, de fiecare plimbare prin soare, de momentele noastre în micul trib de trei și de fiecare dată când reușim eu și C să furăm câteva momente doar noi doi. Mă bucur egoist de ele și le savurez ca la început când așteptam weekendul să ne închidem în casă doar noi doi două zile (eh, timpul este relativ, acum sunt doar câteva ore). 

Noi doi ! noi doi am trecut și prin furtuna asta a mea. Cred că cel mai important este să ai lângă tine pe cineva care să te înțeleagă în toate extremele tale. E un test de foc pentru orice relație, Nu știu dacă l-am trecut ”noi” sau de fapt C este cel care ne-a trecut prin asta. Cred mai mult că varianta a doua este cea mai apropiată de realitate. A știut el cumva, așa ca prin magie, să mă facă să cred în luminița de la capătul tunelului.

Nu am făcut un copil ”ca să aibă cine să ne dea o cană de apă la batrânețte”, nici pentru că ”simțeam că lipsește ceva”, nici pentu că ”avem deja o vârstă și pe urmă o sa fie mai greu” sau pentru că ni s-a părut că ”așa trebuie”. Dacă era după toate astea, oricum l-am făcut târziu. L-am făcut pentru că am simțit că are loc lângă noi și pentru că am simțit că noi doi putem să facem un om mai bun decât noi doi la un loc.

mi-a luat fix o săptămână să scriu asta

deci,da ! (așa se chema echipa de maraton montan a lui vără-miu) aduce multe și după ecuații și calcule, după metode complicate de calcul de care nu îmi mai amintesc pentru că sunt varză la matematică, după toate astea, răspunsul este surprinzător  de neștiințific! știți măi cum râde în hohote !?! și noi pe lângă el !


PS. habar nu am dacă prietena mea m-a întrebat pentru ea sau pentru mine.

marți, 27 octombrie 2015

Vaicăreli casnice

No, bine, sa ne întelegem: eu aici mă vait, aici exorcizez chestiile alea nasoale !  "this is my church, this is where I heal my hurts", vorba cântecului. 

Adică, nu am chef de scris atunci cand sunt nesimțit de fericită sau atunci când îmi este bine. Scriu când se întămplă ceva extraordinar, fie de bine dar mai ales de greu. 
În mod normal ar fi trebuit să scriu despre a 4-a lună cu Deliciosu, dar cum a fost una chiar draguță și fără evenimente deosebite, mai bine mă vait. 

Cum adica ”de ce?”
Pentru că viața mea s-a sucit la 180 de grade, pentru că nimic, dar nimic din ceea ce îmi plăcea nu mai are loc în cele 24 de ore ale zilei mele. Nu știu când trec zilele, nu știu de ce nu găsesc acea fericire totală de a sta 24/24 cu un bebeluș și de a-i servi fiecare nevoie sau chef. Nu știu de ce nu regăsesc miracolul și fericirea alăptării. Nu era un hormon implicat aici? Pai eu nu îl am? În 80% din timp mă simt sau mă întreb daca nu cumva sunt defectă și dacă cumva scap și nu sunt, atunci în mod cert sunt o mama defectă.  

De ce nu spun în cele 7 zări ca mi-am găsit menirea? De ce la un moment dat ma simt exasperată? Atât de expasperată încât știu că nici măcar o scurta ieșire nu o sa repare mare lucru, ba din contră o sa ma simt ca și cum mi-ar da cineva pe la nas cu ciocolata și nu mi-ar da voie sa o gust. Sinistru! Mai bine mă lipsesc și încerc în continuare să-mi accept soarta. 

Știți ce este și mai ciudat pentru una ca mine? Că atunci când în sfârșit mă vad și eu cu cineva, oricum tot despre bebeliceală și mămiceală ma întreabă. Nu, nu am dat chiar în mania persecuției încât să cred ca lumea m-a redus la rolul de ”mami” (excepție fac cei care chiar mi se adresează cu ”mami” și în momentele alea vizualizez ca Ally McBeal cum le lipesc o palmă ), dar ceea ce mi se pare și mai incredibil este ca EU vorbesc numai despre asta. De ce? Cum de ce? Pentru că asta fac 24/7!

Săptămâna trecută am avut prima ieșire seara, într-un loc draguț, cu adulți și muzică de adulți și la o bere (dureros de lipsită de alcool) cu vară-mea cea cool și cu un super program tot timpul și care și-a făcut pomană sa scoată o muiere disperată din casă la ora la care în mod normal aș face baie copilului. Ahh, ce bine a fost ! Pentru 3 ore, după 4 luni am fost undeva fără să mă stresez ca vine ora de masă, fără să știu că am ceva bale/lapte/vomă de  bebeluș pe umăr și am putut să fumez o țigară (bine, mai multe) și să povestim câte în lună și în stele și în tot acest timp   Deliciosu a stat acasă cu super tatal lui care se descurcă mai bine decât mine să îl liniștească și să se joace cu el și care parcă îi citește gândurile. Am stat la bar, am cerut o bere fără alcool și m-a amuzat privirea amuzato-întrebătoare a barmanului. Jur că îmi veneau în minte cam 10 replici pe care puteam să i le dau, dar cum prima era ”ca să nu îmbăt copilul la noapte”, am preferat sa zâmbesc tâmpo-misterios (misterios, my ass! doar tâmp amintindu-mi de vremurile când intram in Fly și prima oprire cu gașca era la bar unde ceream de căciula o tequila și un Becks)

După o seară în lumea adulților mi-am dat seama că cel mai rău îmi fac grupurile de ”mămici” de pe Facebook. Ohh, doamne ! Păi eu pe lângă femeile alea sunt o distrusă! Eu nu reușesc să fac nimic prin casă cat stau cu Deliciosu, nu mă (mai) trezesc din oră în oră noaptea în urletele copilului cu drag și răbdare să alăptez și să pun pe seama puseurilor de creștere, wonder weeks sau tantrumurilor (pentru că sunt o mamă distrusă care a adus laptele praf în viața copilului ei și acum dormim cu toții 6 ore), nu am putut să îl iau cu noi în pat pentru că nu mă pot inspira din regnul animal (nu, nu știu niciun animal care doarme departe de puiul lui dar voi mai știți alt mamifer biped și vorbitor?) nu folosesc scutece lavabile ca să fie cât mai eco/bio totul pentru bebe (mi se pare încă grețos când schimb scutece cu nr. 2 și cred că Pampers premium rules!!), nu caut uleiuri de plate exotice să il masez (A-derma does the job) și să spun că petele de pe canapea îmi vor aminti mereu de aceste luni minunate, nu reușesc să îmi port copilul (pentru că urlă în orice l-aș pune fie wrap, marsupi sau manduca) și să inventez legături pentru sistemele ergonomice de purtare, nu am reușit să ma conving să alaptez oriunde, oricand și oricat și mă îngrozește gândul de a mai face treaba asta nelimitat, nu am reușit să accept că laptele matern este mereu în cantitate suficientă și este extraordinar orice s-ar întâmpla în condițiile în care al meu copil urla de foame (da, da am băut ceaiurile până am dat în durerei de stomac de la atâtea), nu ia în greutate mai  bine de o lună (ba chiar începe să scadă), este palid și se trezește din oră în oră de foame, nu udă suficiente scutece și ajunge și la 6 zile fără să le murdareasca (prea multe detalii, știu, v-am spus că doar despre asta vorbesc) și toate astea dispar de la 60ml de lapte praf dat seara completare.

Da, da, am dat unfollow...deja mă simt mai bine, mai ales după un weekend cu soare, plimbat în trei prin Centru Vechi si Herastrau. Nu, asta nu înseamnă că mă încumet să plec cu Deliciosu în city break așa cum tot insistă C că ne-am descurca de minune. Nu, pentru că sunt control freak și încordată și de abia reușesc să mă adun la mine acasă și pentru ca îmi doresc (egoist) să plecăm doar noi doi câteva zile. De fapt, m-aș mulțumi și cu vreo 2 ore la cinema și cu o porție de nachos, numai să avem cu cine să lăsam copilul.

Așa că dacă aveți prietene minunate care se descurcă de minune cu copilul singure, nu vreau să le cunosc, dacă cumva stau cu o mama sau o soacră care se ocupă de toate și ele au chef de dat sfaturi, nu vreau să le cunosc, dacă totul este perfect și cumva mai au și timp să facă felicitări hand-made pentru toți prietenii sau hainuțe pentru copiii prietenilor, tot nu vreau să le cunosc și nici nu cred să mă ajute sfaturile lor.

O cunoaște cineva cumva pe Mary Poppins? Vreau și eu numărul ei de telefon ! 

luni, 12 octombrie 2015

despre micile placeri ale vietii...casnice

Sunt casnica ! 
Nu mai discutam despre visul sabatic si basta. 

Da! Casnica ! Imi accept conditia si situatia. Cateva luni, pana proceseaza Primaria Sector 2 si dosarul pentru indemnizatie o sa fiu si intretinuta de C (vroiam sa scriu "de barbat" - suna mai artistic). 

Pai si ce faci toata ziua?
pfa ! nimic ! :)) 
ha ha ! Ziua mea debuteaza la 6 dimineata cu Deliciosu' care in mod cert la acea ora vrea ceva de la mine (mai corect ar fi sa scriu "noi" ca si C se trezeste la apelul fiului, dar it's all about me, right?). Partea frumoasa este ca de cele mai multe ori, dupa ce se linisteste maimutoiul, avem si noi jumatate de ora de mancat impreuna si baut un ceai. Nu sunt eu fan toamna, dar ador diminetile cu ceaiul aburind in cani. Dupa ce C pleaca la birou, ca un om liber si normal, nu ca eu as fi inchisa sau anormala, v-am spus ca mi-am acceptat soarta si conditia, da?!, eu ma indeletnicesc cu aranjat una-alta pana se trezeste Pustiu' si intru in program de entertainer. Devin din ce in ce mai buna: cant (nu radeti!), ma shimonosesc, chicotesc si ghidusesc. Toate astea cu unicul scop de a distra copilul. 

In casa exista deja un intreg arsenal de chestii care au rolul de a distra sau a tine ocupat pludu': carusel la patut, spatiu de joaca pe canapea, leagan de bebelus, leagan cu vibratii, zornaiotoare, steluta de mare cu oglinda (jur ca nu e a mea si nu ma machiez la ea, desi la nevoie m-as descurca),proiector de stelute si asa mai departe. Cam cate minute credeti ca are chef de ele? Mda, maxim 10 ! pe urma imi intru din nou in rol ! dar, slava cerului, am ajuns la baie ! 

Iesitul afara e mai scurt decat vara cand Pustiu' dormea la aer toata ziua, dar tot e dragut si de chill chill la creieras sa ma plimb prin parcul de cele mai mule ori gol in cursul zilei, in jurul stadionului, sa shoppinguiesc prin cartier sau sa o vizitez pe mama (asta nu-i mereu chill, mai ales daca i se pare ca am imbracat copilul prea subtire). Alte dati, efectiv imi numar pasii pana ajung acasa, asa... de plictiseala si pt ca mi-am uitat castile acasa. 

Apropo' de muzica: una dintre distractiile majore este sa dansam! eu cu fiu-miu in brate ! azi a fost ceva cd New Orleans Bras ! loved it !! bai, ce chef as avea sa vad parada pe Burbon Street ! intra in lista de "vreau musai" cand pot lasa plodu la mama 2 saptamani ! 

De-a lungul zilei nu imi iese faza cu "dormi cand doarme copilul", dar functioneaza de minune aia cu "shoppinguieste cand doarme copilul" Jur ! orice ! haine pt bebe, fac albume foto din vacante, seminte si fructe uscate, cadouri pt craciun, cosmetice, you name it, I shop it ! Cred ca C se gandeste sa imi taie netul, dar nu se indura ca ma vede ca ma uit fericita la curier ca la Mos Craciun. Nu ma pun in poala lui ca atunci chiar ca se taie subventia! Si in plus, sunt femeie serioasa si la casa ei, cu un copil atarnat de tata  fusta. 

Si da, Deliciosu' este demential cand rade in hohote si se distreaza il distrez cu toate scalambiturile, dar ce fericire e pe capul meu cand face no.2. Da, da! Pe bune ! Mai bine de o luna a facut la 4-5 zile cu supozitor asa ca sa faca singur la 2 zile este de-a dreptul wow (asta cu no.2 este a doua obsesie a mamelor de bebelusi dupa luatul in greutate si urmata de povestile cu somnul, las ca scriu eu un post si despre astea dupa ce mai capat experienta) ! Asta ca sa vedeti ca fericirea e un lucru nu mereu marunt, dar in mod cert mirositor. Na, daca gentile si pantofii nu mi-au mai placut si nici munca nu m-a mai atras! Wipe it, sister !  

luni, 5 octombrie 2015

Sabatic sau despre nunti, muci si lectii de 3 luni !

Visam la un an in care sa nu ma machiez, sa nu imi pese cum imi sta parul, sa ma imbrac in blugi, tricouri si sandale, sa am timp sa ma uit la cer, la frunze, sa imi numar pasii cand ma plimb, sa ma uit la nori si sa-mi imaginez povesti si toate astea fara sa ma uit la ceas. Visam sa am timp sa citesc cat am chef, sa ascult muzica cand am chef si sa imi petrec timpul cum am chef. Mda, visam un soi de sabatic la care daca adaugam si ceva calatorie exotica atunci tabloul devenea perfect. 

Cumva, intr-un coltisor din mintea mea, chiar si atunci cand nu ma gandeam la copii, eram in tabloul asta si cu un ghemotoc in brate. Agatat de mine intr-un sling cu inel, chestie care mi se parea mie foarte cool. Wind in mai hair, bratari colorate la mana...you get the hippie picture. 

Rezultatul? Pai un an fara birou, in care nu ma machiez ca nu apuc, nu imi pun problema cum imi sta parul pt ca e mereu prins in coada, ma imbrac in blugi, tricouri si sandale, ma uit la frunzele cazute pe jos si ma intreb de cand e toamna, imi numar pasii ca sa imi umplu timpul cand imping carutul in jurul stadionului, ma uit la nori si imi imaginez cum i-as fi vazut de la mare si nu mai port ceas pentru ca risc sa ranesc copilul cu el. Nu, copilul nu sta in sling, nici in wrap elastic si nici in Manduca cea mult laudata. Copilul meu sta in brate, cocotat pe un umar sa vada tot ca un giroscop sau in carut cand are chef sa doarma si ar face bine sa nu-l deranjeze nimeni ca il omor pe ala de incearca. 

Ce am invatat in 3 luni jumate? Ca numai timpul vindeca colicile si de fapt toate siropurile si uleiurile ca au fost mai mult pentru moralul meu si pentru ca "speranta moare ultima". Ca oricate pompite si aspiratoare nazale electrice o sa ai la prima serie serioasa de muci tot la batista bebelusului ajungi si nu, nu vei trage creierii copilului pe acolo chiar daca aspiratorul din dotare are o singura viteza, smulge! Nu sunt multe lectii, dar sunt esentiale ! 

Weekendul asta a fost cu premiera mucilor. Au racit amandoi, si tatal si fiul. Fiul a facut febra vineri noapte, deci a picat brusc varianta in care sambata mergeam la nunta cu Deliciosu' dupa noi (nu il tineam chiar la lautari, restaurantul are o camera ca de hotel). Sambata a fost randul tatalui sa se simta ca busit de tren, asa ca zarurile au decis: la nunta merg eu! 

Pe bune? Eu? nedormita vineri noapte cand Deliciosu a vrut sa fie siamezul meu si sa doarma pe umarul meu, iar eu sa stau cel mult in fund pe canapea, eu care si sambata mi-am petrecut-o experimentand cu batista bebelului si incercat sa hranesc piticul, eu care nu mi-am mai aranjat parul de nu mai stiu cand? Eu????

Ma rog, daca-i musai cu placere si in nicun caz nu puteam rata nasii si mirii. Am fugit la un coafor (doamne, cum a putut sa fie sa ma spele cineva pe cap...wow! spa!), am venit intr-o fuga acasa caci era iar timpul de hranit copilu, am redeschis cutia cu maimute (a se citi farduri), am scos si una rochie din sifonier si dupa ce am linistit si adormit maimutoiul, dat ceai sotului si umanizat chipul din dotare (muuult corector si anticearcan), iata-ma urcata pe tocuri si incotopenita plecand spre nunta! What a night ! Nu. nu la nunta ci dupa ce m-am intors acasa ca si Cenusareasa fix la 12 noaptea ! :)) 

Intr-un colt al mintii mele se tot aude "o sa fie mai usor, o sa-si rareasca mesele, o sa ai mai mult timp, uite deja te-ai obisnuit cu somnul in reprize si uite-l mah cum rade !" Pe bune, copilul asta se trezeste zambind si daca stii cum sa-l impaci si din cel mai groaznic plans se opreste si e cu gura pana la urechi si gingiile stirbe la vedere!

Deci? Sabatic? hmm...sa mai incercam, zic ! Cred ca vreau o bona. Pt mine. Marry Poppins herself !
Da uite-l mah, cum rade ! 

vineri, 11 septembrie 2015

Just breathe - 3 luni

Intr-o dimineata de iunie am intrat in maternitate cu zambetul pe buze si acum sunt frunze pe jos. Ma invelesc cu o patura noaptea si lumina diminetii e una galbuie ca de para. Unde e vara? Cand a trecut? Cand am fost in vacanta? Cand s-a dus concediu'?

Ah! stai asa ! sunt in concediu de crestere si ingrijire copil. Mda. Pe bune? Concediu? Cu treziri militaresti, cu picotit cu bidonasul in brate, carat permanent ceva, mereu pe fuga si daca nu pe fuga atunci miscandu-ma intr-un perimetru delimitat ?
Pai, deja ma gandesc la birou ca la o vacanta ! Exotica!

Ok. ok, sunt nedreapta. Am fost in vacanta toti trei. A doua chiar! prima a fost cand avea el 5 saptamani si am plecat la munte. Acum am fost o saptamana la mare in Bulgaria la Kranevo. Un soi de 2 Mai romanesc cu ceva mai multe hoteluri si cu unul frumos frumos si perfect pentru spa la creierasul meu obosit si hormonat, Therma Palace

In prima luna a fost socul, in a doua epuizarea, acum in a treia nu stiu despre ce mai este vorba, probabil despre acceptarea sortii. Nu-i usor  pentru control freak-ul din mine. Matusi-mea are o vorba "carnea de om se creste greu". Cam dramatica, dar reflecta situatia, mai ales ca ma indrept catre psihoza "copilul nu ia suficient in greutate". De cate ori plange si nu reusesc sa-l linistesc simt ca ma topesc si mor de 100 de ori. Cand a cazut de pe canapea (nici acum nu inteleg cum pentru ca nu se intoarce inca de pe o parte pe cealalta) am simtit din nou ca mor de 100 de ori. De fiecare data cand lui nu ii este bine simt ca este esecul meu, vina mea, ca eu nu stiu sa fac ceea ce unora le vine absolut natural.  Vina de a nu fi acea mama perfecta pe care mi-am imaginat-o de atatea ori in timpul sarcinii, vina de a nu reusi sa ii inteleg fiecare plans si de a nu anticipa ce are nevoie asa cum ma asteptam sa o pot face cu ajutorul faimoaselor instincte materne. Vina de a nu ma putea relaxa.

Cele mai bune sfaturi primite au fost: "Let go!" si "Iarta-te!" 

Da, a treia luna este despre vina. Si iertare. Invat sa ma iert in fiecare zi si sa ma bucur de fiecare moment. 



LE: Music always helps :) 

joi, 20 august 2015

Inca in tunel - a doua luna

M-am tot gandit ce ttitlu s-ar potrivi postarii si inca nu stiu daca am gasit unul bun. Asa ma simt, ca intr-un tunel. Intrevad luminita de la capat, dar habar nu am cand ajung. Am crezut ca suntem acolo cand a dormit prima data 6 ore legat. 6 ore !!! M-am uitat la ceas cand m-am trezit si am fost sigura ca s-a stricat. M-am uitat si la al lui C si m-a cuprins panica ca s-a intamplat ceva cu copilu'. Evident, chioara de somn, am verificat daca respira.Toate prietenele mele care au copii povesteau despre asta. Nu am crezut ca fiinta aia mica care uneori horcaie si sforcaie acum poate sa doarma atat de linistit.

Este ca si cum viata noastra frumos aranjata, titirita si cu totul pus la punct, ca atunci cand taman ce s-a facut curat si ordine si ajungeam acasa de la birou si totul era perfect,  a fost zguduita bine bine de tot si trantita de nu s-a vazut. E cam asa: seara dupa ce am incheiat ritualul cu baie, masaj, mancat, plansul de antrenament, leganat si cantat (nu radeti!!) stam in mijlocul vietii noastre (a se citi in balcon) cu cate o bere (a mea fara alcool) si ne recompunem. Cum e ?

Sleepy mi-a zis ca "it's about letting go". Grea treaba pentru control freak-ul din mine. Eu zic ca invat. Invat sa stau, sa astept, sa ma adaptez, sa ma joc. Nu cred ca in viata asta am scos atatea onomatopee si am facut atatea mutre si strambaturi ca in aceste 2 luni :)) 

 E o permanenta adaptare la ceva nou. Aici includ si umblatul nemachiata prin cartier (a se citi parc) cu parul strans in varful capului si schimbatul pijamalelor cu ceva haine comode care in curand miros a zer si sunt pline de lapte pe umeri. Am fost foarte incantanta de mine acum cateva saptamani cand mi-am scos hainele de vara si am vazut ca incap in ele. Nu mi-a trecut prin cap ca nu o sa apuc sa le imbrac vara asta si ca o sa investesc in tricouri simple de bumbac de la HM. 

Lumea ma tot intreaba mereu "Cum e?". Se uita ciudat sau fac o pauza cand le raspund sincer "Habar nu am !" Pe bune! Nu stiu sa spun. Nu pot descrie. In 90% din timp nu am nici cea mai vaga idee ce fac. Habar nu am cum trec orele unei zile. Nu stiu nici sa spun ce fac intr-o zi intreaga si daca incerc sa povestesc suna extreeeeem de plictisitor. C m-a intrebat de ce nu citesc ziua :)) !! S-a prins singur in urmatorul weekend cand a stat 24/24 cu noi. Evident ca l-am intrebat sadic daca a apucat sa mai citeasca si el un capitol din cartea aia de pe noptiera daca tot a avut un weekend linistit acasa :))) 

Cred ca de fapt totul se reduce la instinctul meu de supravietuire. Da, al meu! :) E simplu, nu mi-ar fi niciodata bine daca lui nu i-ar fi bine (a se citi "urla") si atunci, toata ziulica nu fac altceva decat sa "servesc" nevoile pustiului. 

Eu tot spun ca e ceva sado-maso in motherhood: pain and pleasure, te chinuie si iti place pentru ca din luna a 2-a se intampla minunea: iti zambeste ! Pfoa, si cand imi zambeste!! mi se pare cea mai tare chestie si ma da pe spate pentru ca din tot universul asta copilul meu imi zambeste MIE!!!

2 luni ! nici astea nu stiu cand au trecut. 

Hai ca mai sunt doar 214 luni pana face 18 ani! 


PS: promit sa ma opresc din numarat dupa ce trec colicile si ii ies dintii ! 

vineri, 24 iulie 2015

Oracol

am restanta la o leapsa primita de la Sleepy :)
E un Oracol !! un pic diferit de cel din Scoala Generala. Inca il mai am si l-am carat dupa mine la fiecare intalnire cu colegii. Partea mea preferata era capitoul de Amintiri !

Luminile 
Orasului 
Vegheaza 
Etern

"Cum doreste caprioara apa dulce de izvor, 
Asa iti doresc eu tie mult noroc in viitor"

"te iubesc sariti-ar ochii pe peretii zugravizi, dar daca te prind cu altul, eu te fac cartofi prajiti" 

mai stiti?

Eh, gata, hai la leapsa!



What is your idea of perfect happiness?
Sun, sea, music, good book, good friends, family, health

What is your most marked characteristic?
Some might say sarcasm, others would say empathy, curly hair, selfishness, sense of humor...pfaa... and we all are "uno, nessuno, centomila"

What do you consider your greatest achievement?
Getting to know myself and being true.

What is your greatest fear?
Losing somebody I love.

What historical figure do you most identify with?
Never thought about it and can't identify one.

Which living person do you most admire?
Mom.

Who are your heroes in real life?
People who do good for no reason and not expecting anything in return

What is the trait you most deplore in yourself?
Impatience

What is the trait you most deplore in others?
Falsity

What is your favorite journey?
Anywhere my feet and my mind take me :) Sometimes it's not about the destination

What do you consider the most overrated virtue?
Virtues shouldn't be overrated

Which word or phrases do you most overuse?
"Ete na" "Cheesus"

What is your greatest regret?
Expecting too much from some people I used to call "friends" and being disappointed. It's not them, it's me :)

What is your current state of mind?
Dreamy

If you could change one thing about your family, what would it be?
None

What is your most treasured possession?
Don't care that much for material stuff....they came and go

What do you regard as the lowest depth of misery?
Living a lie

Where would you like to live?
It's not about the place, it's about the people :)

What is your favorite occupation?
Sea, sand, sun, good book, nice music, good people ...you get the picture...doing nothing some might say

What is the quality you most like in a man?
Sincerity

What is the quality you most like in a woman?
Same

What are your favorite names?
Never had one

What is your motto?
"In the end everything is going to be ok, if it's not ok, it's not the end"

miercuri, 22 iulie 2015

Keep calm and diaper on! Prima luna

Nimic, dar absolut NIMIC nu m-ar fi putut pregati pentru ceea ce a urmat. Nici statul in birou cu colege avand de la 1 la 3 copii, nici cursul de puericultura, nici cartile citite (ok, doua, una hitlerista a Ginei Ford si una a unui nene mai normal la cap, parca Karp il chema), nici prietenele cu copii, mama sau nepoata de 1 an jumate! NIMIC ! 

Va amintiti cum era moto-ul de la emisiunea aia de pe Mtv care prezenta casele vedetelor? Cribs parca se chema si eu eram prin liceu cand ma uitam la ea: You think you know, but you have no idea ! Cam asa e si viata cu Deliciosu' acasa. 

Habar nu am cand au trecut 4 saptamani :)

 In primele 2 saptamani habar nu am avut in ce zi sau data suntem, daca mi-a sunat sau nu telefonul (pus pe silent nu pentru ca as fi nebuna si as spune ca trezeste copilul ci pentru ca sunt sanse sa ma trezeasca PE MINE cand intr-un final am reusit sa lesin si eu juma de ora pe canapea). Socurile au venit unul dupa altul si de fapt toate au urmat oboselii. Hranitul lui la 2-3 ore si lipsa de somn au fost pietrele de moara cu care incerc sa ma obisnuiesc inca. Plus, activitatea usor mononeuronala: smiorcaie, verifica scutecul, schimba copilu, check out the shit, sterge, da cu crema, pune scutecul, mufeaza plodu, auzi cum se caca plodu deci cu circ va trebui schimbat din nou dupa masa,

M-am simtit legata, inchisa si total izolata de tot ceea ce eram eu candva si de ceea ce era in viata mea, acum sucita la 180 de grade. Evident, hormonii in cap si baby blues nu au facut decat sa adanceasca sentimentul asta asa ca am fost ceea ce nu eram pana atunci: fragila! Yup, eu fragila. Bai, nu-i de ras ! M-am simtit singura si fragila cu toata intelegerea, rabdarea si dragostea lui C, pana cand am zis ca mai bine ies naibii in parc si stau la aer, mai fumez cate o tigara, imi trag sufletul si pic pe canapea cand mi se iveste ocazia. Declaratia de independenta si revenirea la viata au fost semnalate de spalatul pe cap, folosit smacurile pentru bucle si uscat cu difuzorul :) Atunci parca mi s-a ridicat un val de pe ochi! (multumesc Sleepy, ScoobyDoo si L! did I say "thank you" de un milion de ori?) Pe bune! dupa o chestie de genul asta si daca mai gasesti energia sa pui ceva unt de corp pe tine o sa te simti ca dupa 4 ore petrecute la cel mai misto spa din lumea asta :) si la 2 zile m-am urcat la volan, pentru 15 minute am condus, singura, cu muzica in blana si m-am simtit din nou "eu"!

Ciudatenia, pentru ca ma stiti ciudata si sucita, este ca povestea cu alaptatul nu imi place in mod deosebit si nu inteleg relatarile de genul "cand l-am pus prima data la san m-au navalit dragostea si caldura". Frate, cand l-am pus la san in primele saptamani, si a se calcula ca se intampla asta la 2-3 ore zilnic, am simtit ca ma doare de ma ia Gaia si ca toata lanolina din lume nu ma poate ajuta, ca nu o sa treaca niciodata si ca fiinta asta mica si delicata este de fapt un T-Rex in devenire care o sa-mi soarba maduva spinarii!! No worries, la un moment dat se rezolva. Cum? Habar nu am, obisnuinta e a doua natura. Perhaps it will grow on me.

Bai, dar o luna ! si da, ii spunem Deliciosu' :)) Asa i-a spus Cousin si asa i-a ramas numele pentru ca, evident, orice cioara isi vede puiul frumos, iar asta mic chiar asa pare cand doarme! Cand nu doarme, in special in creierii noptii sau la rasarit revenim la rolul de T-Rex. Am mentionat ca in primele 2 saptamani am vazut rasaritul impreuna zilnic? Acum, efectiv nu ma mai uit pe geam, plus ca am declansat operatiunea "ce ne dati pt colici?" (espumisan/infacol, bonisan, colief...you name it we have it si le rotim la o saptamana).

Dar stiti ce nu mi-a povestit nimeni niciodata? despre TurboJet! Picture this: 5 dimineata, plodu' plange, ma trezesc, chioara de somn incep operatiunea de schimat copilu': scot scutec, nimic notabil, sterg cu servetele tinand plodu cu cracii un sus atenta sa nu se pipi peste tot (you know, boys do that, ca o mica arteziana cand te asepti mai putin), dau cu crema,  imi intorc privirea sa caut pampersul langa si aud "prrrrttzzzza"!!!!  Nu stiam ce sa sterg mai intai: pe mine, copilul, canapeaua...wtf ?! motherhood kicked in si a prioritizat: child first! Yup, next level  fost oficial atins!

Si da, Motherhood is strange: am plecat la bis de la Robbie pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acasa sa hranesc creatura si tot la bis am plecat si de la Beth Hart (remember obsesia mea?) si (aici e cheia si esenta) nu am avut strangeri de inima sau regrete !
O sa ziceti: pfaaa ! ai ajuns la concerte? si ai unghiile facute? ce? si la cosmetica?! Si te-ai spalat pe cap?! Pfaaaa! pai si te plangi?
Da mah, da ! stiu ca e model bun Deliciosu' si mananca, si caca si creste frumos si colicile sunt normale si ca o sa treaca si o sa junga la dinti si ca tot ce o sa fie nasol pana la 2 ani o sa fie de la dinti! si asa mi-e dor de mare si asa mi se innoada lacrimile cand vorbesc cu cineva in drum spre mare....si astept septembrie ! 

PS: siti de cate ori am inceput postul asta si m-a toropit somnul sau am lasat laptopul pentru tinut pisicu'micu' in brate si linistit? da'am zis ca-i dragut? :) Hai c-a trecut o luna, mai sunt doar 215 pana face 18 ani ! 

luni, 29 iunie 2015

Chaos, panic and disorder, my work is not done !

yup, s-a intamplat ! 
Signed and delivered ! 
Toate bune si frumoase, pustiul a aparut, ne-a luat un pic pe nepregatite, dar ne-am descurcat, zic eu, din moment ce am ajuns acasa :) 

Acasa....de abia asteptam sa ma vad la noi acasa...well,  enjoy timpul din spital! ai timp sa dormi, ti se aduce mancarea, ai timp sa te uiti la tv, citesti, whatsup-uiesti cu prietenele si poti sa te zgaiesti toata ziua la plod iar daca habar nu ai ce sa-i faci, pui mana pe telefon, suni si apare cineva cu indemanare si experienta si rezolva pe loc. Si da, de abia astepti sa ajungi acasa. Ai deja filmele alea in cap, cu voi doi zambitori uitandau-va la minunea din viata voastra cum doarme ca un inger. Da, da, se intampla asta, numai ca zambetul este cumva acoperit de cearcane si o mutra descompusa de nesomn. 

Ne-am tot intrebat ce model primim, in spital parea ca este modelul care mananca la 3-4 ore si doarme in restul timpului. Acasa s-a dovedit a fi modelul care mananca cand are chef, doarme cand are chef (ziua da, noaptea nu) si care are si reflux cand nu este manevrat cu delicatete si care in general intre 4 si 7 dimineata vrea orice numai sa doarma nu. 

Ma stiti control freak declarata, da? Faptul ca nu ii pot anticipa niciodata programul ma da peste cap. Faptul ca am citit despre pericol de sufocare sau mai stiu eu ce alte nebunii, ma panicheaza cand doarme prea linistit. Astea impreuna cu nedormitul noaptea si tentativele de "normalitate" ziua cand el nu doarme creaza un haos in mintea mea si daca mai adaugi si un posibil "baby blues" sa vezi momente lacrimogene care de fapt sunt timp de somn pierdut. 

Oh, da ! emitional rollacoaster! sau pe romaneste: nu ma provoca ca smiorcai! 
si mantra care ajuta este "nori gri, nori gri, nori gri..." 

Pachetul vine cu un mix de emotii, un haos emotional care combina responsabilizarea (wow, total dependent de noi!), curiozitatea (deci asta era acum cateva zile acolo si dadea la ficat?!), adaptare la noul rol (I used to like shoes, booze and boys with tatoos si acum sunt un fel de bucatarie ambulanta, call me milk van, si in cea mai mare parte a timpului nici macar nu ma deranjeaza), sentimente legate de noi, cuplu, (wow, we made this! si el al nostru! we are so cool!! pe bune ! impreuna putem orice!),  sentiment materne (oare e chiar frumos sau doar mi se pare mie?/ nu am mai dormit 3 ore legat de o saptamana, dar tot n-as putea sa il arunc pe geam) iar atunci cand doarme ca un pisic cuminte, si te uiti la el cu mutra ta desfigurata de nesomn, te inunda asa o dulceata si o caldura....that it must be love ! 

Saptamana 1 dupa Apcalipsa, done !
let the.... whatever all this is begin :) 

marți, 16 iunie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (19)

trebuiau sa fie 20 de posturi, dar nici macar eu nu sunt chiar atat de control freak incat sa le fi calculat de la bun inceput. 

the story goes like this: 38 de saptamani and counting, adica almost there!! Ah, si am reusit sa nu nasc de ziua mea, chiar daca foarte multi mi-au urat sau prevestit asta.

Nu m-ar fi facut foarte fericita chestia asta, pentru ca a la long si eu si individul o sa ne dorim petrecerile proprii si personale- daca anul asta am ratat traditionalul party pe plaja, la anu chiar intentionez sa fim in gasca la mare si sa pot si consuma alcool. 

Saptamana asta, de fapt si 37 de pe la mijloc, au adus chestii noi de genul contractii nedureroase dar deranjante si junghiuri dureroase si ascutite care m-au tinutuit in canapea, insomnii care m-au tinut tamp in fata televizorului si mood changes care probabil ca l-au innebunit pe C dar el inca rezista cu stoicism pe baricade (mda, ma smiorcai, mult, asta cand nu sparg ceva. De acasa stand pe canapea viata pare mult mai simpla pentru toti ceilalti si e greu de inteles cum timpul pentru ei trece cu totul si cu totul alta viteza si nu in slowmotion ca al meu. Ma frustreaza ingrozitor ca nu pot sa fac o groaza de chestii de la cumparaturi, condus si mers cu masina in general (asa am descoperit cat de rigida e masina mea si ce drumuri proaste si denivelate sunt in Bucuresti), iesit si plimbat in parc cand am chef si cat am chef (must have-ul este o toaleta in imediata apropiere si nu se pune ca stau peste drum de parc pt ca am de urcat 2 etaje asa ca as avea sanse sa ajung sa fac shushu in boscheti), participat la tot soiul de evenimente, urcat si coborat scari (stau la etajul 2 si nu am lift, ceea ce pana acum parea piece of cake acum se simte precum Everestul), iesit la terase si stat in fund cu orele la o limonada fara sa-ti pese pe bune de cum e scaunul, cum e spatarul, are sau nu are pernute ...ma rog, si daca la astea adaugam un sentiment de nesiguranta privind ce urmeaza, molotovul este complet. (mda, femeile fac asta dintotdeauna si toti prietenii cu copii mari au trecut deja prin asta si au supravietuit, dar EU nu am mai trecut prin asta) . 

Ayway, rolul postului astuia era:

10 chestii despre sarcina pe care nu ti le-a spus nimeni, asa ca o voi face eu

  1. O sa ai un par minunat ! peste tot ! 
  2. Your boobs grow! and change color!
  3. Si nu doar ei ! hmm....lasa buzele, alea s-ar putea sa-ti placa... something else is on my mind
  4. Pielea ta o sa straluceasca ! de la uleiul de masline pe care il vei aplica isteric de teama vergeturilor sau de la transpiratia care o sa urmeze bufeurilor! 
  5. Linea nigra! exista si o vei vedea!
  6. Ti se va imbunatati mirosul ! mai ceva ca al unui caine de vanatoare! vei stii cu exactitate cine din bloc si cand caleste ceapa ! 
  7. Vei ragaii, horcai si sforaii mai ceva ca un betiv de 150kg! 
  8. In cazul in care poti sa dormi !
  9. Cand hormonii o iau razna, toate o iau razna - o sa smiorcai si 10 secunde mai tarziu  poti arunca o farfurie cu forta si precizia unui medaliat olimpic la disc !!
  10. Nu stranuta !!  o sa te prinzi de ce ! sau daca o faci, cross your legs, honey, it may help, macar de data asta ! 

marți, 2 iunie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (18)

Saptamana 36!! 

Panica ! Panica! Panica ! 
Cica e la termen oricat incepand cu saptamana 37! adica Luni ! Adica se poate declansa. Cum ce? Travaliul? Cum se poate declansa? Habar nu am ca n-am mai avut, Presupun ca o sa ma prind. 
Oricum, stiti morsele alea pe care le arata pe Animal Planet cum se invart de pe o parte pe cealalta pe cate o banchiza de gheata? Alea de te intrebi cum de respira si oare cum se vor misca vreodata? Fix asa ma simt ! si fix asa ma dau jos din pat, prin rostogolire!

Individul este din ce in ce mai activ, cu tentative de a iesi prin ficatul sau buricul meu, ceea ce ma surpinde mai mereu si cand stau si eu de vorba cu cineva, printre amabilitati mai scot cate un icnet. In acest caz, va rog sa va amintiti imaginile din Alien si burta lui Sigourney Weaver. yup, it's the same ! 

In continuare sunt suprinsa de numarul de haine si in general carpe preconizat a fi folosit de viitorul membru al tribului si in continuare incerc si tot incerc sa organizez tona de lucruri ce trebuie sa-si gaseasca locul in casa noastra, asta dupa ce am triat si selectat. As vrea sa pot canta in continuare "casuta noastra, cuibusor de nebunii" dar cred ca o sa tai un "i" din vers si o sa ma refer doar la mine. 

Ceea ce mi se pare din ce in ce mai interesant este multitudinea de sfaturi pe care le primesc, si nu, nu ma refer doar la cele privind nasterea naturala vs. cezariana, parerea mea fiind ca oricum e cu deranj, deci nevermind, vad eu ce fac. 

In ciuda protestelor unora, sambata am fost la o nunta, deci se poate! Am plecat mai devreme decat mi-as fi dorit in mod normal si totul a fost ok cu relaxare si odihna a doua zi, asa ca va rog, nu va izolati in casa si nu orice intarire de burta inseamna contractie si nici nu e cazul sa stati treze nopatea de frica ca vi se rupe apa. Mi s-a apus inclusiv sa nu mai merg singura pe nicaieri (??) in caz ca mi se rupe apa. Ma indoiesc ca va crede cineva ca am facut pipi pe mine in mijlocul mall-ului, macar burta sa-mi tradeze adevarata stare :)))

Revin la sfaturile de puericultura si ignorandu-le pe alea religioase, mai jos cele mai interesante:
- infasa-l sa nu aiba picioarele strambe 
- daca plange, face hernie 
- sa faci cald in casa 
- sa nu-l scoti din casa inainte de botez ca ti-l spurca/ deoache lumea 
- sa nu vina femeie tanara la menstruatie in vizita ca se umple copilul de bube
- sa nu-i tai unghiile cu foarfeca pana la un an ca o sa fie hot
- sa nu-l pupi pe picioare daca e baietel ca o sa fie afemeiat 
- nu-i face baie duminica ca ii speli greutatea luata in timpul saptamanii 
- nu-i face baie lunea ca nu o sa-l iubeasca lumea 
- nu-i face baie vinerea ca ramane vaduv 
- sa-i pui caciulita sa nu aiba urechile clapauge 
- sa-i pui caciulita pana i se inchide moalele capului sa nu faca meningita
- sa nu-l obisnuiesti in brate 
- la botez popa sa-l scufunde bine ca altfel o sa-i puta carnea 
- la botez popa sa-l dea nasei pe mana dreapta ca sa fie dreptaci, ca altfel o sa fie stangaci 
- sa nu duci copilul la oglinda ca o sa vorbeasca tarziu 
- sa nu intinzi hainele copilului la uscat cu manecile in jos ca nu o sa mai creasca 
- cand merge copilu in 4 labe prin casa, mai cere unu 

ok, recunosc, am fost la tara ! 
voi mai aveti? mie mi se par geniale !!! 

vineri, 22 mai 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (17)

Saptamana 34
and things never seize to amaze me ! 

Creste ! 6.5 kg puse si depuse se burta! 
Ma tot intreb cum traiesc barbatii burtosi: nu te poti apleca, nu poti dormi pe burta, cand te intorci de pe o parte pe cealalta esti precum un casalot esuat, lasa ca nu iti vezi pantofii, dar nu iti vezi alte parti mult mai intime si mai importante! wtf?! In schimb, inteleg "pozitia episcopului". Cum adica ce e aia? Hai fara ganduri murdare, ca stati de vorba cu o gravida! Evident ca a gandit murdar candva, dar acum ar trebui sa va fie rusine sa vorbiti despre lucruri "sfinte".  Cand stai jos si iti impreunezi mainile pe burta, e foarte comod, mai ales pentru una ca mine care a adorat fumatul pentru ca nu stia ce sa faca cu mainile. Yup, acum este considerat ok sa ma pipai in public ! 
Nu, in continuare nu este ok sa ma pipaie altii (in public)!



Da, da, prestat si ecografie, toate in grafic inteleg din ce spun doctorii astia, oricum mutra copilului nu am mai vazut-o de nu mai stiu cand pentru ca mereu sta ciudat de nu se poate, in schimb the thingie este mereu la vedere.  
Da, continuat injectarea zilnica cu Celxane- in mod cert nu o sa-mi lipseasca treaba asta, dar c'est la vie.
Termenul este undeva la sfarsit de iunie, 25-27, deci la concert la Godsmack in mod cert nu ajung, dar atat C cat si doctorita spera sa ajunga la Judas pe 1 iulie. Oricum, incerc sa-mi tot spun ca mai e muuuuult pana departe si ca nu-i musai nevoie sa fac un atac de panica gandindu-ma la ce ne facem noi doi acasa cu plodul adus de la maternitate. 



Zana Maseluta, draga de ea, m-a vizitat din nou: de data asta, o alta masea, si ea de vreo 7 ani rezolvata, aranjata, obturata, incoronata si tot tacamul. S-a lasat cu dureri sinistre, 3 zile si 3 nopti de nesomn, inca o tura de antibiotice si un chiuretaj periapical (cautati voi, nu mai explic eu) - frumoasa procedura a durat 20 de minute, anestezia a pris de minune, din pacate a mai si trecut si viata fara Ketonal nu-i placuta, asa ca au mai fost inca 2 nopti albe, o falca umflata si o distractie continua despre care tot intreb lumea de nascu daca se compara sau nu cu nasterea naturala. Inteleg ca in mod cert aia nu dureaza 3 zile si 3 nopti si nu trebuie sa pui gheata unde te doare, dar totusi...

Din seria intamplarilor tampite: 
1. Ma opreste un tinerel la vreo 27 de ani pe strada si incepe sa imi tina discursul "Slabeste acum, intreaba-ma cum". 
Pe bune? Prietene, sunt insarcinata in 8 luni, chiar crezi ca este cazul sa faci asta? A ramas un pic uimit cand i-am zis ca dintr-o lovitura am sanse sa scap de vreo 3-4 kg! 

2. Farmacia Inimii...cum care? Catena! imi trimite un mail promotional: "Cat crezi ca mai poti amana conceptia unui copil? "
Well....macar pana-l fac pe asta de-i in cuptor acum. 



luni, 4 mai 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (16)

Saptamana 32
....si se simte !

Am inceput sa fiu constienta 23/24 ca sunt insarcinata (zic ca totusi adunat o ora pe zi inca ma mai am norocul sa ma simt eu). Daca cumva uit si ma aventurez sa fac ceva miscare acrobatica, cum ar fi sa ma aplec sau sa trag/imping ceva mai greu, un junghi sau o crampa (care de fapt este o contractie) imi vor aminti rapid. Chestia asta cu contractiile nu e prea placuta si mai nasol este cand pustiul se infige in diferite organe interne pe care nu stiam ca le pot simti. Acum ma simt pregatita pentru un examen de anatomie!

Inca imi intrezaresc picioarele, stau turceste si totusi nu am crezut niciodata ca e mai nasol sa ai burta mare decat fundu lat. Pe bune ! Daca al doilea iti da un plus de echilibru, burta te destabilieaza total! parca nici in 2 picioare nu mai stau ca pe vremuri iar sa ma urc pe tocuri nici nu as indrazni, cine stie cum m-as aduna de pe jos. 

Pe de alta parte, oriunde ma asez la o coada, jumatate dintre oameni se uita cu mila/compansiune la mine si cealalta jumatate imi evita privirea, probabil de teama ca as putea avea pretentia de a fi lasata in fata. Doamne fereste ! departe de mine acest gand! scopul meu este sa stau aici pana nasc si in niciun caz nu as vrea sa inoportunez pe cineva. Evident, nu m-au pus ei sa ma imbortosez si nici sa ma asez la coada! Tineretul asta din ziua de azi, totul li se cuvine! Asta era azi dimineata la ANAF sector 2, unde daca va doriti sa declarati un contract de inchiriere, va rog sa va inarmati cu multa rabdare si sa nu va ghidati dupa ceea ce scrie pe site-ul ANAF, pentru ca cei de la sector 2 vor mereu ceva in plus si nu o sa aflati decat pe loc. Daca vreti sa sunati la ANAF si sa intrebati, o sa dati de o doamna foarte draguta si amabila care va va spune ca cei de la sectorul 2 sunt "mai cu mot" si totusi ar trebui sa vorbiti cu seful de acolo sau sa mai faceti o incercare. Maine mai fac o incercare, pana la urma, doar nu era sa ma plicitisesc in prenatalul de abia debutat :) 

Revenind la burta, mi se pare de-a dreptul haios cum se misca ca o caracatita cand mi-e lumea mai draga, in continuare nu am tendinte de diminutivare si in continuare zic ca habar nu am cand (orientativ a doua jumatate a lui iunie) sau cum nasc (inca nu s-a auzit nimic de vreo noua metoda, nu?). Da domne, asa imi place mie sa traiesc in mister si de fapt te mai si pomenesti ca sunt superstitioasa si nu vreau sa ma declar (pfff, pe bune?!) Cred ca sunt in denial si mi se pare ca tot mai e asa de mult timp pana acolo si ca eu am atatea de facut incat mi-e si groaza sa ma apuc. 

Individul mic se prezenta bine la ultima eco (mai acum vreo 2 sapt) cand era deja estimat la 1.7 kg si prognoza de lungan. Pff, daca iese inalt si destept ca tac-su si frumos ca mine, ne-am scos ! face primul milion la 18 ani si traim cu totii din dobanzi! 

Ma gandesc ca as putea sau ar trebui sa vorbesc cu burta. Adica si am din cand in cand niste tendinte materne si cu dulcegarii care ma emotioneaza. Pai daca m-as apuca sa spun cate imi trec prin cap si cate m-as gandi eu ca as dori pentru copilul asta, pai fie l-as speria si ar zice ca el nu mai iese fie produc un overachiever! Motherhood is getting to me ! 




miercuri, 22 aprilie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (15)

Saptamana 30, adica luna a 7-a in plina desfasurare

Am o aplicatie care in fiecare saptamana imi aminteste A.M.R.-ul ! usor usor se instaleaza panica: azi-noapte am visat ca am nascut un dinozaur mic si verde ! care statea lipit de burta mea ! 
cred ca incep sa ma duc cu memeaca! 

Obosesc mai repede si devin in mod cert nesuferita cand mi-e somn. Cred ca am plecat in vacanta la momentul oportun si am si zugravit (nu eu, evident, dah!) in ultima mea saptamana de femeie inca capacitata sa mai faca ceva. Uit: de ce m-am dus pana in bucatarie, daca trebuia sa fac ceva, daca ai vorbit ceva cu mine, asigura-te sa imi reamintesti daca iti trebuie ceva de la mine. De la 1 mai  voi declara ca a inceput sabaticul meu! 

Vacanta a fost draguta, in Cipru, 5 nopti, nici prea cald, nici prea frig, nici prea gol, nici aglomerat, nici chiar Grecia dar nici chiar Turcia, ne-am plimbat, am zacut pe plaja, ne-am relaxat si ne-am intors acasa sa organizam zugraveala. 

Ma intreb cand o sa mai vad marea...


Dupa ce am petrecut vreo 2 ore cu paletarul cand intr-o camera, cand in cealalta, dupa ce mi-am imaginat unt, alb cu tente de beige, mai inchis sau mai deschis, am decis: sa fie alb ! Si s-a facut lumina :) Adica am mai compus inca 2 saci de chestii de dus/aruncat/dat! 

Individul mic a inceput sa-si ocupe din ce in ce mai bine teritoriul si dupa cateva nopti nedormite acum isi face simtita prezenta fie in stomacul meu (intotdeauna dupa ce mananc), fie in vezica mea (oricand are chef). Mi s-a spus sa ma plimb, m-am plimbat, sa ma mangai pe burta, m-am mangaiat, sa ma rog, m-am rugat- mai intai de copil si pe urma de zei. nada. Nope. Nimic. Did not regain bladder control ! 

Ma gandesc sa stau in cap, poate ajuta gravitatia ! 


luni, 20 aprilie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (14)

Intrebari si raspunsuri in continuarea filei 8 de jurnal


Pe masura ce imi creste burta si da, a deja in mod cert nu mai sunt doar grasa ci si insarcinata, nu musai in 7 luni, dar insarcinata, continua intrebarile referitoare la viitoul nostru!

I:  "Si ce avem noi acolo?"
R: "Speram ca un copil..."
I:  "Fetita sau baietel?"
R:  "Baietel"
I:   "Acum trebuie sa-i faceti si o surioara..."
R:  "Da, lucram deja !"

pam-pam!

duminică, 5 aprilie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (13)

sau
Cum sa-te simti misto in 5 pasi:

1. machiat decent 
haters gonna hate, da' poa' sa spuna cine ce vrea, eu ma simt de parca as fi dormit 3 ore in plus numai dupa ce imi pun ceva stropi de chestii colorate pe fata.

2. soare afara 
mda, sunt meteodependenta si viata mea e frumoasa cand e soare, o zi innorata creste exponential sansa sa produc ceva afurisit sau sarcastic. altfel, daca-i soare, chiar exista sansa sa fiu zen si sa ignor multe 

3. luat una bucata prietena magician cu tine 
stiti cum sunt prietenii aia care mereu, dar mereu au ceva bun de spus incat sa-ti ridice moralul sau sa te scoata din orice stare tampita in care te pregatesti sa te arunci cu capul inainte? nu? nasol! pe bune ! e musai de incercat! eh, a mea face magie la capitolul asta :) 

4. plimbare 
cativa pasi si dupa 2 zambete schitate esti deja cu gura pana la urechi.

eh, da! aici chiar ca e magie ! in general fotograful, fie el oricat de bun, lucreaza cu materialul clientului. Nope, o poza buna nu iese pt ca e aparatul mare si bun si nici nu e din ala de face ceata in spate, un om nu iese bine doar pentru ca Photoshop si in niciun caz nu o sa arati ca o zgripturoaica daca tu esti Ileana Cosanzeaza. Beauty is in the eyes of the beholder, iar prietena asta a mea vede oamenii atat de frumosi incat in pozele ei cu totii suntem mai nici nu stiu cum sa spun de frumosi ca pe urma o sa-mi faca morala ca o laud si voi ca exagerez :). De fiecare data cand ma covinge sa ma traga in poze, si jur ca a si inceput sa-mi placa sa pozez, mi se pare ca sunt mai frumoasa decat ma stiu. Bai, nu-s modesta! dar pe bune, orice femeie ar trebui sa aiba parte de cateva poze facute de ea si orice gravida ar trebui sa se simta frumoasa in ciuda hainelor neincapatoare. 

O gasiti aici 


PS. si pentru numele cui vrei tu de sus, pune ceva accesorii colorate pe tine ! 

joi, 2 aprilie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (12)

tot saptamana 27 ... 

Spuneam postul trecut ca am demarat procedurile de "facut loc plodului in apartament". Scary shit, man! 

Aseara am continuat cu sifonierul propriu si personal (ce a facut C cu al lui deja nu ma preocupa pt ca sunt mult prea afectata de  al meu). 
Bon, am debutat influentata de soarele de afara cu entuziasm sa imi strang hainele de iarna. Am facut un teanc mare mare de pulovere, geci, haine groase, fulare (am 2 cutii mari pline cu fulare! memo to myself: "oricat este de frumos, nu iti trebuie! mai ai inca 20 frumoase si nepurtate). Am scos si cutiile cu haine de vara si am obosit. Printre cutii si maldare de haine, m-am bagat sub un colt de patura si am dormit pana m-a gasit C asa. Uneori zici ca ma inteapa musca tete si e musai sa dorm. 

Mobilizat de avantul meu s-a apucat si el de treaba asta, mobilizata si rusinata de avantul lui si de teama ca azi venea L la curatenie (trebuie sa va povestesc despre L! este geniala si ne-a si disciplinat la capitolul asta de nu ne-am vazut) am continuat si eu. Am zis sa fiu organziata: hainele de iarna la hainele de iarna si hainele de vara impartite in 2 categorii: cu potential de a fi purtate cu burta si fara speranta pana in septembrie.  

3 ore mai tarziu, aproape de miezul noptii, stateam descurajata pe marginea patului si ma uitat in gol. La propriu in gol!!! In golul din sifonierul meu! Atarnau descurajant 3 tricouri largi, 2 maiouri lungi si o rochie de plaja. 



Mda, stiu, exista haine acceptabile de gravida pe la Next si tricouri haioane la CocoMoko. Dar pe bune? Planuieste cineva sa ramana asa inca sa justifice investitia? Asta-i prima primavara fara shopping colorat! Second scary shit ! 

marți, 31 martie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (11)

Saptamana 27 : ) WOW !

Nu scriu foarte des pentru ca nu se intampla lucruri miraculoase sau deosebite. 

Viata mea este in mare la fel. Ok, nu mai ies atat de des si imi este din ce in ce mai greu sa suport fumul de tigara. Acum sa nu va ganditi ca imi ostracizez toti prietenii la nefumatori si imi asum ca o sa stau singura in restaurant! Daca locul este aerisit si nu fumeaza 5 in paralel langa mine, in general suport foarte bine mirosul de mahoarca. Si ce imi mai placea ! 

Individul, respectiv bebe numit de ceva vreme Vasilica, este activ seara,  adica incepand cu ora 10 debuteaza programul de suturi si suruburi care de obicei au ca tinta splina sau colonul meu. Asta inseamna ca nici karakiri nu ma mai ajuta sa dorm, ba mai mult incepe sa ma enerveze si peste noapte o arunc din pat. Adevarul este ca la cat de des ma dau jos din pat noaptea sau ma sucesc cand pe stanga, cand pe dreapta, la un moment dat orice sta in calea burtii devine aruncabil. Asta cu ne-dormitul presimt ca o sa se agraveze. 

In zilele in care mi-a trecut prin cap sa depasesc norma de o ceasca de cafea slaba dimineata, mi-am primit la suturi de m-am gandit serios sa trec pe decaf, dar mai am si eu o urma de demnitate in mine! Plus, ca sunt de-a dreptul insuportabila pentru toti cei din jur daca nu am o urma de cofeina in mine. 

Din seria "minuni gestationale" am inceput si injectiile cu Clexane. Spre surpinderea mea, locul cel mai putin dureros este abdomentul si tot spre surprinderea mea, am deprins indemanarea de a mi le face singura. (tin sa precizez ca mi se pare complicat sa-mi fac unghiile singura!). Prestez zilnic intre 5 si 6 dupa amiaza si nu cred ca as putea lasa pe altcineva sa mi le faca. La inceput ma albeam la fata, ma straduiam sa nu imi tremure mana, apasam leeeeeeeent pe seringa si musai ma asezam cand trebuia sa prestez. 10 doze mai tarziu, le fac stand in picioare si intregul procedeu dureaza sub un minut. Nu m-au ajutat prea tare explicatiile asistentei pe care am rugat-o sa ma asiste la prima injectie (in urma careia am capatat si o mega vanataie) ci filmuletele de pe youtube. :) Gasiti o sumedenie in link si daca nu aveti nevoie, nu va uitat. Altfel, sunt disponibila pentru sfaturi si explicatii :) 

Nu, nu umblu cu poza lui Vasilica de la vreo ecografie si uitandu-ma in ele nici nu as putea spune cu cine seamana. Probabil ca o sa fie urat la nastere ca mai toti plozii si in mod cert mi se va parea minunea lumii! Nici nu o sa vreau musai sa imi faca cineva un "reality check" cu toti hormonii si toate emotiile in cap! Flori si felicitari will do just fine !  Nu, inca nu stiu cum o sa nasc, variantele sunt in continuare expulzie sau extractie si inca nu a gasit nimeni una laparoscopica. Pana in iunie astept stiinta sa-si faca de cap! 

Inca nu imi este clar cum o sa incapa Vasilica in casa cu toate lucrurile pe care am inceput sa le primim si le mai si achizitionam. Saptamana asta am inceput operatiunea "reorganizat casa" si mi se pare mai complicat decat orice puzzle pe care l-am facut vreodata. Pe bune ! toata dezordinea noastra parea atat de bine organizata ! Evident ca habar nu o sa avem unde am mai pus ce si evident ca am scos pana acum 2 plase de chestii de care nu avem nevoie sau trebuie aruncate (dintr-un singur dulap). Asta cu ne-aruncatul este vina mea, sunt un soi de harciog! 

Am debutat timid cu dulapioarele din sufragerie, continuam cu reorganziarea unei debarale si urmeaza bucataria (poate asa o sa aruncam cuputorul cu microunde defect si de care nu ne mai folosim de vreo 8 luni) si baia (ohh, colectia mea de creme si cosmetice). Nu stiu ce a fost mai obositor, reorganizarea sau sa ma indur sa arunc o groaza de chestii. 

De fapt, obositor incepe sa fie aplecatul ! Ma gandeam la o pereche de incaltari si cred ca pe langa balerini, primavara aceasta vor castiga si espadrilele in fata Conversilor colorati. Treaba asta cu incaltatul cu ceva cu sireturi si aplecatul incepe sa ma deranjeze. Eu am avut mereu fundul mare dar niciodata burta! Cu mana pe inima va spun ca e mai greu cu burta decat cu fund!  


luni, 2 martie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (10)

saptamana 23 
ce inseamna asta? aproximativ 5 luni jumate, mijlocul trimestrului II, zen, chill si arsuri :)) 
Cu arsurile e clar, da? mananc mai mult de cantitatea de mancare care mi-ar incapea intr-un pumn, am arsuri- dese si intense, ca sa le zic asa. 
Solutia medicala? Mananca putin si des. Multumesc, am inregistrat, am uitat, m-am ars. 

Bebe este din ce in ce mai activ, ceea ce inseamna ca de la suprins miscari timide seara, acum sunt in stadiul "am o caracatita in burta si danseaza cand are chef". Este in continuare cuteish, cu exceptia momentelor cand s-a infipt in ficatul meu si nu mai puteam respira. S-a rezolvat cu coborat 2 etaje si respirat adanc. 

Zen si chill? 
Adica in proportie de 80% din timp sunt zen, nu ma prea atinge nimic, am chef sa rad, sa ma plimb, sa ascult muzica, sa citesc despre orice altceva numai despre plozi nu, sa ma uit la filme, sa miroasa frumos in casa (mirosurile de mancare in continuare excluse de pe lista), sa imi aranjez si rearanjez hainele, sa ma zgaiesc pe geam la soare si sa respir aer de primavara (fumul de tigara in continuare pe lista neagra). 


Sambata dimineata, dupa ce a plecat C la un curs, am puturosit si zenuit in casa,  mi-au placut razele de soare care intrau in dormitor, am ascultat ceva muzica draguta cat am facut patul, am huzurit pe canapea cu cafea si biscuiti si m-am uitat la un film siropos si pe urma mi-a venit cheful de plimbare. M-am imbracat sportish-cool, mi-am infipt castile in ureche (doamne, cat imi plac castile de iphone), asezat frumusel ochelarii de soare pe nas si am plecat la plimbare prin cartier, in jurul stadionului, prin parc (unde sunt ratele?!), m-am zgait la lume pana cand m-am simtit ciudata, m-am uitat la locul de joaca plin de plozi si am fost multumita ca aveam castile in urechi, m-am asezat pe malul lacului si m-am uitat la norii pufosi care se oglindeau ... am ajuns acasa definitia zenului ! 

deja ma gandesc cu jind la urmatoarele zile cand pot sa fac asta :)  

marți, 17 februarie 2015

Jurnal de sarcina fara diminutive (9)

asta este pentru mine, in cazul in care ma duc cu capul ! 


Draga mama absoluta inchipuita, 

Iti mai amintesti de tine? Iti amintesti ca traiai si inainte? Iti amintesti cum erai femeie si te simteai frumoasa si implinita si inainte sa consideri ca este inutil sa-ti mai faci unghiile, si sa iti dai drumul parului din coada, sa te mai machezi sau sa iesi din hainele alea gandite doar ca sa ajuga plodul mai repede la masa de pranz? Pe bune, chiar nu mai conteaza? Da, totul se rezuma la "inainte" si "dupa", dar ai mai trait de atatea ori "dupa". 
Iti amintesti ca erai iubibila si izmenita si te rasfatai si radeai cu gura pana la urechi? Iti amintesti si cum era sa razi in hohote si sa te uiti pe geam cu chef de plimbare in parc pentru ca este o zi cu soare? Inca o poti face, chiar si impingand un carut. 
Da, erai tot tu ! si esti tot tu ! 
Remember ! You used to love shoes, booze and boys with tatoes ! Si mergeai la cort si petreceai pana dimineata ! astea nu e musai sa le faci cu carutul dupa tine si pot intelege si ca nu mai ai chef, dar stii ca tot tu erai? :)
Si citeai ! Si ascultai muzica si nici nu iti imaginai viata fara un soundtrack, care guess what, nu era "cutiuta muzicala" ! 
Da, da, tu erai aia ! cu unghii colorate, cu parul in vant, cu o fata umana la coada la cumparaturi, cu esarfe colorate si ganduri vesele ! si mai existau atatea lucruri care te faceau fericita si care va faceau fericiti ! 
Da, inteleg, ti se schimba viata, prioritatile, centrul lumii tale este altul, cineva peste noapte ti-a intors lumea cu susul in jos si totul se rearanjeaza ! Dar se vor rearanja asa cum vrei tu ! 
Fa ce te face fericita, dar aminteste-ti ca nu te-a facut niciodata fericita abandonul de sine. 

Cu drag, 
Tu cand nu erai mama, dar urma !