luni, 29 iunie 2015

Chaos, panic and disorder, my work is not done !

yup, s-a intamplat ! 
Signed and delivered ! 
Toate bune si frumoase, pustiul a aparut, ne-a luat un pic pe nepregatite, dar ne-am descurcat, zic eu, din moment ce am ajuns acasa :) 

Acasa....de abia asteptam sa ma vad la noi acasa...well,  enjoy timpul din spital! ai timp sa dormi, ti se aduce mancarea, ai timp sa te uiti la tv, citesti, whatsup-uiesti cu prietenele si poti sa te zgaiesti toata ziua la plod iar daca habar nu ai ce sa-i faci, pui mana pe telefon, suni si apare cineva cu indemanare si experienta si rezolva pe loc. Si da, de abia astepti sa ajungi acasa. Ai deja filmele alea in cap, cu voi doi zambitori uitandau-va la minunea din viata voastra cum doarme ca un inger. Da, da, se intampla asta, numai ca zambetul este cumva acoperit de cearcane si o mutra descompusa de nesomn. 

Ne-am tot intrebat ce model primim, in spital parea ca este modelul care mananca la 3-4 ore si doarme in restul timpului. Acasa s-a dovedit a fi modelul care mananca cand are chef, doarme cand are chef (ziua da, noaptea nu) si care are si reflux cand nu este manevrat cu delicatete si care in general intre 4 si 7 dimineata vrea orice numai sa doarma nu. 

Ma stiti control freak declarata, da? Faptul ca nu ii pot anticipa niciodata programul ma da peste cap. Faptul ca am citit despre pericol de sufocare sau mai stiu eu ce alte nebunii, ma panicheaza cand doarme prea linistit. Astea impreuna cu nedormitul noaptea si tentativele de "normalitate" ziua cand el nu doarme creaza un haos in mintea mea si daca mai adaugi si un posibil "baby blues" sa vezi momente lacrimogene care de fapt sunt timp de somn pierdut. 

Oh, da ! emitional rollacoaster! sau pe romaneste: nu ma provoca ca smiorcai! 
si mantra care ajuta este "nori gri, nori gri, nori gri..." 

Pachetul vine cu un mix de emotii, un haos emotional care combina responsabilizarea (wow, total dependent de noi!), curiozitatea (deci asta era acum cateva zile acolo si dadea la ficat?!), adaptare la noul rol (I used to like shoes, booze and boys with tatoos si acum sunt un fel de bucatarie ambulanta, call me milk van, si in cea mai mare parte a timpului nici macar nu ma deranjeaza), sentimente legate de noi, cuplu, (wow, we made this! si el al nostru! we are so cool!! pe bune ! impreuna putem orice!),  sentiment materne (oare e chiar frumos sau doar mi se pare mie?/ nu am mai dormit 3 ore legat de o saptamana, dar tot n-as putea sa il arunc pe geam) iar atunci cand doarme ca un pisic cuminte, si te uiti la el cu mutra ta desfigurata de nesomn, te inunda asa o dulceata si o caldura....that it must be love ! 

Saptamana 1 dupa Apcalipsa, done !
let the.... whatever all this is begin :) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu