marți, 27 octombrie 2015

Vaicăreli casnice

No, bine, sa ne întelegem: eu aici mă vait, aici exorcizez chestiile alea nasoale !  "this is my church, this is where I heal my hurts", vorba cântecului. 

Adică, nu am chef de scris atunci cand sunt nesimțit de fericită sau atunci când îmi este bine. Scriu când se întămplă ceva extraordinar, fie de bine dar mai ales de greu. 
În mod normal ar fi trebuit să scriu despre a 4-a lună cu Deliciosu, dar cum a fost una chiar draguță și fără evenimente deosebite, mai bine mă vait. 

Cum adica ”de ce?”
Pentru că viața mea s-a sucit la 180 de grade, pentru că nimic, dar nimic din ceea ce îmi plăcea nu mai are loc în cele 24 de ore ale zilei mele. Nu știu când trec zilele, nu știu de ce nu găsesc acea fericire totală de a sta 24/24 cu un bebeluș și de a-i servi fiecare nevoie sau chef. Nu știu de ce nu regăsesc miracolul și fericirea alăptării. Nu era un hormon implicat aici? Pai eu nu îl am? În 80% din timp mă simt sau mă întreb daca nu cumva sunt defectă și dacă cumva scap și nu sunt, atunci în mod cert sunt o mama defectă.  

De ce nu spun în cele 7 zări ca mi-am găsit menirea? De ce la un moment dat ma simt exasperată? Atât de expasperată încât știu că nici măcar o scurta ieșire nu o sa repare mare lucru, ba din contră o sa ma simt ca și cum mi-ar da cineva pe la nas cu ciocolata și nu mi-ar da voie sa o gust. Sinistru! Mai bine mă lipsesc și încerc în continuare să-mi accept soarta. 

Știți ce este și mai ciudat pentru una ca mine? Că atunci când în sfârșit mă vad și eu cu cineva, oricum tot despre bebeliceală și mămiceală ma întreabă. Nu, nu am dat chiar în mania persecuției încât să cred ca lumea m-a redus la rolul de ”mami” (excepție fac cei care chiar mi se adresează cu ”mami” și în momentele alea vizualizez ca Ally McBeal cum le lipesc o palmă ), dar ceea ce mi se pare și mai incredibil este ca EU vorbesc numai despre asta. De ce? Cum de ce? Pentru că asta fac 24/7!

Săptămâna trecută am avut prima ieșire seara, într-un loc draguț, cu adulți și muzică de adulți și la o bere (dureros de lipsită de alcool) cu vară-mea cea cool și cu un super program tot timpul și care și-a făcut pomană sa scoată o muiere disperată din casă la ora la care în mod normal aș face baie copilului. Ahh, ce bine a fost ! Pentru 3 ore, după 4 luni am fost undeva fără să mă stresez ca vine ora de masă, fără să știu că am ceva bale/lapte/vomă de  bebeluș pe umăr și am putut să fumez o țigară (bine, mai multe) și să povestim câte în lună și în stele și în tot acest timp   Deliciosu a stat acasă cu super tatal lui care se descurcă mai bine decât mine să îl liniștească și să se joace cu el și care parcă îi citește gândurile. Am stat la bar, am cerut o bere fără alcool și m-a amuzat privirea amuzato-întrebătoare a barmanului. Jur că îmi veneau în minte cam 10 replici pe care puteam să i le dau, dar cum prima era ”ca să nu îmbăt copilul la noapte”, am preferat sa zâmbesc tâmpo-misterios (misterios, my ass! doar tâmp amintindu-mi de vremurile când intram in Fly și prima oprire cu gașca era la bar unde ceream de căciula o tequila și un Becks)

După o seară în lumea adulților mi-am dat seama că cel mai rău îmi fac grupurile de ”mămici” de pe Facebook. Ohh, doamne ! Păi eu pe lângă femeile alea sunt o distrusă! Eu nu reușesc să fac nimic prin casă cat stau cu Deliciosu, nu mă (mai) trezesc din oră în oră noaptea în urletele copilului cu drag și răbdare să alăptez și să pun pe seama puseurilor de creștere, wonder weeks sau tantrumurilor (pentru că sunt o mamă distrusă care a adus laptele praf în viața copilului ei și acum dormim cu toții 6 ore), nu am putut să îl iau cu noi în pat pentru că nu mă pot inspira din regnul animal (nu, nu știu niciun animal care doarme departe de puiul lui dar voi mai știți alt mamifer biped și vorbitor?) nu folosesc scutece lavabile ca să fie cât mai eco/bio totul pentru bebe (mi se pare încă grețos când schimb scutece cu nr. 2 și cred că Pampers premium rules!!), nu caut uleiuri de plate exotice să il masez (A-derma does the job) și să spun că petele de pe canapea îmi vor aminti mereu de aceste luni minunate, nu reușesc să îmi port copilul (pentru că urlă în orice l-aș pune fie wrap, marsupi sau manduca) și să inventez legături pentru sistemele ergonomice de purtare, nu am reușit să ma conving să alaptez oriunde, oricand și oricat și mă îngrozește gândul de a mai face treaba asta nelimitat, nu am reușit să accept că laptele matern este mereu în cantitate suficientă și este extraordinar orice s-ar întâmpla în condițiile în care al meu copil urla de foame (da, da am băut ceaiurile până am dat în durerei de stomac de la atâtea), nu ia în greutate mai  bine de o lună (ba chiar începe să scadă), este palid și se trezește din oră în oră de foame, nu udă suficiente scutece și ajunge și la 6 zile fără să le murdareasca (prea multe detalii, știu, v-am spus că doar despre asta vorbesc) și toate astea dispar de la 60ml de lapte praf dat seara completare.

Da, da, am dat unfollow...deja mă simt mai bine, mai ales după un weekend cu soare, plimbat în trei prin Centru Vechi si Herastrau. Nu, asta nu înseamnă că mă încumet să plec cu Deliciosu în city break așa cum tot insistă C că ne-am descurca de minune. Nu, pentru că sunt control freak și încordată și de abia reușesc să mă adun la mine acasă și pentru ca îmi doresc (egoist) să plecăm doar noi doi câteva zile. De fapt, m-aș mulțumi și cu vreo 2 ore la cinema și cu o porție de nachos, numai să avem cu cine să lăsam copilul.

Așa că dacă aveți prietene minunate care se descurcă de minune cu copilul singure, nu vreau să le cunosc, dacă cumva stau cu o mama sau o soacră care se ocupă de toate și ele au chef de dat sfaturi, nu vreau să le cunosc, dacă totul este perfect și cumva mai au și timp să facă felicitări hand-made pentru toți prietenii sau hainuțe pentru copiii prietenilor, tot nu vreau să le cunosc și nici nu cred să mă ajute sfaturile lor.

O cunoaște cineva cumva pe Mary Poppins? Vreau și eu numărul ei de telefon ! 

luni, 12 octombrie 2015

despre micile placeri ale vietii...casnice

Sunt casnica ! 
Nu mai discutam despre visul sabatic si basta. 

Da! Casnica ! Imi accept conditia si situatia. Cateva luni, pana proceseaza Primaria Sector 2 si dosarul pentru indemnizatie o sa fiu si intretinuta de C (vroiam sa scriu "de barbat" - suna mai artistic). 

Pai si ce faci toata ziua?
pfa ! nimic ! :)) 
ha ha ! Ziua mea debuteaza la 6 dimineata cu Deliciosu' care in mod cert la acea ora vrea ceva de la mine (mai corect ar fi sa scriu "noi" ca si C se trezeste la apelul fiului, dar it's all about me, right?). Partea frumoasa este ca de cele mai multe ori, dupa ce se linisteste maimutoiul, avem si noi jumatate de ora de mancat impreuna si baut un ceai. Nu sunt eu fan toamna, dar ador diminetile cu ceaiul aburind in cani. Dupa ce C pleaca la birou, ca un om liber si normal, nu ca eu as fi inchisa sau anormala, v-am spus ca mi-am acceptat soarta si conditia, da?!, eu ma indeletnicesc cu aranjat una-alta pana se trezeste Pustiu' si intru in program de entertainer. Devin din ce in ce mai buna: cant (nu radeti!), ma shimonosesc, chicotesc si ghidusesc. Toate astea cu unicul scop de a distra copilul. 

In casa exista deja un intreg arsenal de chestii care au rolul de a distra sau a tine ocupat pludu': carusel la patut, spatiu de joaca pe canapea, leagan de bebelus, leagan cu vibratii, zornaiotoare, steluta de mare cu oglinda (jur ca nu e a mea si nu ma machiez la ea, desi la nevoie m-as descurca),proiector de stelute si asa mai departe. Cam cate minute credeti ca are chef de ele? Mda, maxim 10 ! pe urma imi intru din nou in rol ! dar, slava cerului, am ajuns la baie ! 

Iesitul afara e mai scurt decat vara cand Pustiu' dormea la aer toata ziua, dar tot e dragut si de chill chill la creieras sa ma plimb prin parcul de cele mai mule ori gol in cursul zilei, in jurul stadionului, sa shoppinguiesc prin cartier sau sa o vizitez pe mama (asta nu-i mereu chill, mai ales daca i se pare ca am imbracat copilul prea subtire). Alte dati, efectiv imi numar pasii pana ajung acasa, asa... de plictiseala si pt ca mi-am uitat castile acasa. 

Apropo' de muzica: una dintre distractiile majore este sa dansam! eu cu fiu-miu in brate ! azi a fost ceva cd New Orleans Bras ! loved it !! bai, ce chef as avea sa vad parada pe Burbon Street ! intra in lista de "vreau musai" cand pot lasa plodu la mama 2 saptamani ! 

De-a lungul zilei nu imi iese faza cu "dormi cand doarme copilul", dar functioneaza de minune aia cu "shoppinguieste cand doarme copilul" Jur ! orice ! haine pt bebe, fac albume foto din vacante, seminte si fructe uscate, cadouri pt craciun, cosmetice, you name it, I shop it ! Cred ca C se gandeste sa imi taie netul, dar nu se indura ca ma vede ca ma uit fericita la curier ca la Mos Craciun. Nu ma pun in poala lui ca atunci chiar ca se taie subventia! Si in plus, sunt femeie serioasa si la casa ei, cu un copil atarnat de tata  fusta. 

Si da, Deliciosu' este demential cand rade in hohote si se distreaza il distrez cu toate scalambiturile, dar ce fericire e pe capul meu cand face no.2. Da, da! Pe bune ! Mai bine de o luna a facut la 4-5 zile cu supozitor asa ca sa faca singur la 2 zile este de-a dreptul wow (asta cu no.2 este a doua obsesie a mamelor de bebelusi dupa luatul in greutate si urmata de povestile cu somnul, las ca scriu eu un post si despre astea dupa ce mai capat experienta) ! Asta ca sa vedeti ca fericirea e un lucru nu mereu marunt, dar in mod cert mirositor. Na, daca gentile si pantofii nu mi-au mai placut si nici munca nu m-a mai atras! Wipe it, sister !  

luni, 5 octombrie 2015

Sabatic sau despre nunti, muci si lectii de 3 luni !

Visam la un an in care sa nu ma machiez, sa nu imi pese cum imi sta parul, sa ma imbrac in blugi, tricouri si sandale, sa am timp sa ma uit la cer, la frunze, sa imi numar pasii cand ma plimb, sa ma uit la nori si sa-mi imaginez povesti si toate astea fara sa ma uit la ceas. Visam sa am timp sa citesc cat am chef, sa ascult muzica cand am chef si sa imi petrec timpul cum am chef. Mda, visam un soi de sabatic la care daca adaugam si ceva calatorie exotica atunci tabloul devenea perfect. 

Cumva, intr-un coltisor din mintea mea, chiar si atunci cand nu ma gandeam la copii, eram in tabloul asta si cu un ghemotoc in brate. Agatat de mine intr-un sling cu inel, chestie care mi se parea mie foarte cool. Wind in mai hair, bratari colorate la mana...you get the hippie picture. 

Rezultatul? Pai un an fara birou, in care nu ma machiez ca nu apuc, nu imi pun problema cum imi sta parul pt ca e mereu prins in coada, ma imbrac in blugi, tricouri si sandale, ma uit la frunzele cazute pe jos si ma intreb de cand e toamna, imi numar pasii ca sa imi umplu timpul cand imping carutul in jurul stadionului, ma uit la nori si imi imaginez cum i-as fi vazut de la mare si nu mai port ceas pentru ca risc sa ranesc copilul cu el. Nu, copilul nu sta in sling, nici in wrap elastic si nici in Manduca cea mult laudata. Copilul meu sta in brate, cocotat pe un umar sa vada tot ca un giroscop sau in carut cand are chef sa doarma si ar face bine sa nu-l deranjeze nimeni ca il omor pe ala de incearca. 

Ce am invatat in 3 luni jumate? Ca numai timpul vindeca colicile si de fapt toate siropurile si uleiurile ca au fost mai mult pentru moralul meu si pentru ca "speranta moare ultima". Ca oricate pompite si aspiratoare nazale electrice o sa ai la prima serie serioasa de muci tot la batista bebelusului ajungi si nu, nu vei trage creierii copilului pe acolo chiar daca aspiratorul din dotare are o singura viteza, smulge! Nu sunt multe lectii, dar sunt esentiale ! 

Weekendul asta a fost cu premiera mucilor. Au racit amandoi, si tatal si fiul. Fiul a facut febra vineri noapte, deci a picat brusc varianta in care sambata mergeam la nunta cu Deliciosu' dupa noi (nu il tineam chiar la lautari, restaurantul are o camera ca de hotel). Sambata a fost randul tatalui sa se simta ca busit de tren, asa ca zarurile au decis: la nunta merg eu! 

Pe bune? Eu? nedormita vineri noapte cand Deliciosu a vrut sa fie siamezul meu si sa doarma pe umarul meu, iar eu sa stau cel mult in fund pe canapea, eu care si sambata mi-am petrecut-o experimentand cu batista bebelului si incercat sa hranesc piticul, eu care nu mi-am mai aranjat parul de nu mai stiu cand? Eu????

Ma rog, daca-i musai cu placere si in nicun caz nu puteam rata nasii si mirii. Am fugit la un coafor (doamne, cum a putut sa fie sa ma spele cineva pe cap...wow! spa!), am venit intr-o fuga acasa caci era iar timpul de hranit copilu, am redeschis cutia cu maimute (a se citi farduri), am scos si una rochie din sifonier si dupa ce am linistit si adormit maimutoiul, dat ceai sotului si umanizat chipul din dotare (muuult corector si anticearcan), iata-ma urcata pe tocuri si incotopenita plecand spre nunta! What a night ! Nu. nu la nunta ci dupa ce m-am intors acasa ca si Cenusareasa fix la 12 noaptea ! :)) 

Intr-un colt al mintii mele se tot aude "o sa fie mai usor, o sa-si rareasca mesele, o sa ai mai mult timp, uite deja te-ai obisnuit cu somnul in reprize si uite-l mah cum rade !" Pe bune, copilul asta se trezeste zambind si daca stii cum sa-l impaci si din cel mai groaznic plans se opreste si e cu gura pana la urechi si gingiile stirbe la vedere!

Deci? Sabatic? hmm...sa mai incercam, zic ! Cred ca vreau o bona. Pt mine. Marry Poppins herself !
Da uite-l mah, cum rade !