luni, 29 februarie 2016

Noi în pat, el în pătuț

Eu îmi fac filme! Adică, în viața asta. uneori, despre unele chestii. îmi fac filme. Yup, pentru că sunt un control freak, îmi derulez eu în capul propriu și personal un film despre cum vor fi lucrurile pentru ca în felul ăsta stupid îmi imaginez că o să fiu mai pregătită pentru ceea ce urmează să se întâmple și mă sperie de îmi vine să mă bag sub o pietricică și să nu mai ies de acolo. 
Ok, I know. e de rahat și tot eu mi-o fur. Uneori controlez chestia asta și iau lucrurile ca atare, alteori nu-mi iese. În ambele cazuri mă descurc pe parcurs. 

Cu toate astea, nu mi-am făcut filme despre cum o să dormim. Mi se părea absolut normal ca puștiul să aibă camera lui și eram absolut sigură că o să ne iasa toate socotelile iar eu o sa am poze gravidă pictând la un perete cu ”101 dalmațienii” în viitorul bebe-dormitor. N-a ieșit așa cum credeam și împărțim în 3 un apartament de 2 camere. Ok, știu, nu e dramatic, dar this is my drama place, right? :)) 

Primele săptămâmi am dormit toți în dormitor, puștiul în patuț, noi în pat. Eu mă trezeam, alăptam, vedeam răsăritul cu el îm brațe, C încerca să doarmă, iar mie nu îmi ieșea de nicio culoare pentru că și atunci când dormea Deliciosu nu puteam să pun geană pe geană de oboseală sau pentru că îi ascultam respirața sau tresăream la fiecare sfornăitură a lui. Îmi amintesc cum mă lua groaza că vine seara și iar nu voi dormi. Nu a funcționat dormitul împreună nici pentru noi și nici pentru el. Nu este genul de copil care să fi dormit prea mult pe noi sau lângă noi. La un moment dat a adormit seara afară în landou și nu l-am mutat în pătuț. Din seara aceea, câteva luni a dormit în landou în sufragerie. Îl adormeam în dormitor și înainte să ne culcăm și noi îl mutam. Worked like a charm ! până când nu a mai încăput în ladou, adică de pe la 3 luni. După alte câteva nopți albe pentru mine și pragul colapsului, ne-am mutat pe canapea în sufragerie. Inițial părea că suntem în vacanță. Pe urmă ne-a plăcut că ieșeam pe balcon la un pahar de vin și o țigară și nu am fi putut face asta dacă puștiul ar fi dormit în sufragerie (asta-i singura cameră cu balcon). Ne-am obișnuit și ni se părea haioasă noua noastră rutină.

5 luni mai tărziu, un RMN pt C și amorțeli pt mine, ne-am întors în dormitor. Noi în pat, el în pătuț. Cu excepția alăptatului, sunt back to square one! Jur că înainte de a avea copil, puteai să tai lemne lângă mine când dormeam. Daca vroiam să dorm, dormeam. Am dormit la cort în Vama Veche veri în șir și nu mi s-a părut greu. Am dormit în trenuri (prin Vietnam included), în mașina, avion. aeroporturi, autocare, vapor pe care se făcea karaoke în vietnameză, you name it, unde am avut nevoie și-am pus capu, am dormit! În plus, nu aveam nevoie de muulte ore de somn. Îmi amintesc de iarna în care l-am cunoscut pe C și dormeam câte 3 ore pe noapte și o zi pe săptămână trageam un somn de 12 ore (niciodată în weekend!!). Nu îmi amintesc să mai fi fost vreodată atât de obosită: nu după weekenduri de party, nu după weekenduri la Vama Veche, nu după exerciții de plecat cu avionul de 7 am și retur cu ala de 1am, nu după 12 ore de condus, nu de jetlag, nu și nu și nu și nu !!


Râdeam cu C acum căteva seri dându-ne seama că nimeni nu ne-a spus că nu ne vom dori altceva decât să dormim 8 ore legat! Cred că este ceva programare genetică pentru supraviețuirea speciei. Așa cum deviza pentru un gentleman este ”kiss and don't tell”, așa pentru specia umană este ”nu dormi da' nici nu te plângi cât să te creadă ăia de n-au copii”.

Planul nostru dădător de speranță este ca după ce vine bona să ne întalnim la prânz undeva și să furăm câteva ore de somn sau și mai și să stea ea o noapte cu Piști și noi să fugim la hotel!!!

La sfârșit de martie, de ziua lui C, ne-am pregătit de un city break in doi! De ziua mea vreau un ”sleep break” la țară și să nu știe nimeni de noi! Cred că fiecare dintre noi și-ar dori să îi facă cadoul celuilalt o noapte de somn. Nu cred că ne putem hotărî care-i primu! Ce-am fost și ce-am ajuns! de la nopți romantice și mic-dejun la pat nu știm cum să fugim de scutece și biberoane ca să putem sforăi liniștiți! :)))) 

Las ca vedem noi” nu este egal cu ”las-o că merge și așa” deci implor sugestii de somn până la iarnă când sper să fim mutați.

vineri, 26 februarie 2016

Covrigi, ziduri și povești

Azi a fost o zi tare mișto! Exceptând oboseala și senzația de greața cauzată de ea, azi a fost o zi bună!
Ne-am trezit chiauni la 6 jumate în protestele fomistului, ne-am târât care pe unde a apucat și a trebuit, am hrănit copilul și am dat start zilei. Evident, Deliciosu s-a culcat înapoi de pe la 9 jumate la 12, dar nu am reușit să dorm. De fapt, nici nu am mai incercat. Am scris un post pentru săptămâna viitoare, i-am pregătit prânzul. i-am ars carnea pentru că am uitat de ea pe foc. Ma rog, m-am repliat, copilul a mâncat, deci tot a fost o zi bună! Ca să nu mai zic că uneori mi se pare că a fost o zi bună fie și pentru simplul fapt că a trecut și Deliciosu a mâncat, s-a hlizit și doarme liniștit la 10 seara iar noi putem să fim obosiți împreună.

De pe la prânz l-am lăsat cu C și după ce am terminat ceva treaba prin centru am luat-o pe jos spre casă de pe Ana Ipătescu (habar n-am cum îi zice acu, eu tot așa îi spun) până spre Moșilor când mi-a ieșit în cale un 86 și m-am urcat în el. 

Am respirat tinerețe la Romană pe lângă ASE și am stat la coadă la covrigi cu studenții. Mi-au plăcut copiii. Mi-a plăcut licărirea din ochii lor, mi-a plăcut să îi văd mergând grabiți spre cursuri, ieșind râzînd în hohote din facultate și m-am întrebat ce e în capul fetelor! 

Măi nene, dacă mă bucură ceva la 30+ este că nu mă mai torturez de una singură pe tocuri când nu este cazul. I-aș fi spus fetei care era in fața mea la coadă că părul luuuung luuung arată bine doar în reclame sau super aranjat, altfel pare neglijent iar răsfirat așa peste geacă chiar nu este sexy! Pentru numele zânelor, bentițele astea prinse ciudat nu merg oricând și în niciun caz nu te salvează! Nu și nu și nu botinelor fără toc când ai picioare scurte și ești bondoacă și iar nu pantalonilor skinny când nu ești skinny și ai picioarele în X. Fata ar fi fost chiar draguță și în mod cert nu s-ar fi fâstâcit când a întrebat-o ceva colegul ei dacă ar fi avut ceva mai multă încredere în ea. I-aș fi spus și că o să vină și asta cu timpul, poate chiar odată cu învățatul hainelor, dar am tacut.

Am tăcut și am plecat mai departe fericită cu covrigul meu (pe vremea mea nu erau atâtea feluri de covirig la ASE), Florence în căști și ochii pe zidurile caselor de pe Dacia. Nu mă grăbea nimic. M-am uitat la case și blocuri, mi-a simțit spatele încălzit de soare și m-am gândit cum de sute dacă nu mii de ori am trecut pe Dacia, de cele mai multe ori cu mașina și niciodată nu am văzut arcada care leagă două blocuri, casele alea atât de frumoase și cum fiecare dintre ele ar merita să îi fie spusă povestea. Vedeam petreceri, oameni eleganți intrînd, doamne cu pălării cu boruri largi mergănd spre mașinile lor. copii plimbați de bone și cupluri plimbîndu-se la braț. Trebuie să fie ceva iubiri ascunse în zidurile alea acum prăfuite. Voi repeta plimbarea și cred că de oricâte zeci de ori aș mai lua Dacia la pas de la Romană la Moșilor, tot aș mai descoperi încă o poveste, încă o fereastră mică, încă o ușă magică sau o bucată de gard cândva cățărată de trandafiri. E ceva în drumul care nu este doar un mijlocitor ci un scop in sine. Te duce unde plutește el, iți deschide ochii și iți deznoada gandurile.

Seara mi-am petrecut-o cu o prietenă care a făcut o vizită fulger în București și m-a înveselit cât pentru înca 2478 de scutece de schimbat și 178592 de biberoane spălate. Ok, și cele 2 ore petrecute în mall mi-au clătit creierii. Fără legătură cu restul versurilor sau melodia postată, mi-a plăcut cum le zice ea, Florence, ”maybe I've been more comfortable in chaos”. 

Trebuie să mai existe viață și după bebeliceală! 



Am ajuns acasă cu vreo 5 kg de gânduri strâmbe în minus și vreo 20 de tone de relaxare la pachet. Mi-am ales si următoarea carte! Eleganța ariciului.  

luni, 22 februarie 2016

”Ga-ga-gu-ghi, Mare Vișnu!” (8 luni de bebeliceală)

Azi Piști face 8 luni. 
Mă uit la el și ca de obicei mă minunez. de data asta nu cât de repede a trecut timpul ci cât de mult s-a schimbat. Evident, este în continuare cel mai frumos copil! Până și mama mea ne-a spus mirată într-o zi ”cum de v-a ieși vouă un copil așa de frumos?”. 
Geee mom, thanks, I have no idea! L-am intrebat și pe C dacă sigur pe el l-au adus din sala la maternitate și se jură ca da. 

Luna asta a avut ups and down. Începusem să povestesc de bronșiolita escaladată și nu am mai continuat. A fost nasol și per total a durat două săptămâni. A pierdut mai bine de 700 de grame, a stagnat toată povestea cu diversificarea, ba chiar a dat înapoi având în vedere regimul pentru enterocolită, a refuzat legumele și făcut o pasiune pentru măr copt (așa l-am convins să mănânce legume și carne din nou, le-am amestecat cu măr), a făcut greva foamei până a acceptat laptele fără lactoză și i-a revenit cât de cât pofta de mâncare. 

Cu toate astea, luna asta a fost pe departe cea mai bogată în achiziții: a început să meargă de-a bușilea, s-a ridicat în două picioare ținăndu-se de canapea și de pătuț, au apărut primii doi dinți cu al treilea pe drum și ne-a și botezat pe mine Meme și pe Gheghe. 

Bombăne mai toată ziua cât patrulează casa, trage de ce fir apucă și roade ce ștecher îi pică în mână. Nu înțeleg nimic din ceea ce spune. Nici nu știu dacă vorbește cu mine sau despre mine. M-ar distra să știu că mă bârfește cu jucăriile. Oare ce le-ar spune girafei Piciosanto, Buburuzei înverzite sau Atomului atomizat despre mă-sa? 
  • ia te uită și la asta cum bolborosește pe limba ei ceva la mine! beeeeeei, învață să vorbești!” s
  • iar îmi face de mâncare....bietul Gheghe, și el trebuie să mănânce ce face ea” 
  • buei, nu fac io pe prețiosu, da asta prea mă lasă-n pișatu meu! cică Pampers premium! Păi să cari tu ditai șomoiogu la cur
  • oohh Doamne, poți, te rog, să nu mă mai miroși la cur în public?!
  • uite aici, vrea sa iasă din cameră, fii antenă cum o întorc din drum fix când pune paharu cu apă la gura...Memeeeeeeeeeee
  • ”cucu-bau, my ass, te văd în spatele măinilor! dacă râd se oprește?

Alteori are o mutră atât de serioasă sau exsperată încât suspectez că îl invoca pe Vișnu
  • ohh, Mare Vișnu, ți-am zis să nu ma trimiți la idioți! ți-am zis! te-am rugat! uita-te la ei! asta mă miroase la cur în public, el îmi tot spune ga-ga-ga-gu-gu-ghi-ghi, ce pana mea e asta?!  n-am nicio șansă cu ei

Yup, e clar, sunt nevorbită  (ga-ga-gu-gu does not count as talking) și dacă îmi și imaginez bărfe între fiu-miu și jucării despre mine cred că o trag și înspre mania persecuției. I need adult interaction! De la 1 martie va intra și bona în viața noastră. Eu de abia o aștept. Evident, ca mă întreb dacă sunt o mama bună că iau bonă. Cred că luam bonă tocmai pentru ca eu să pot rămâne o mamă bună! 

Ga-ga-gu-ghi I pup u ! 

miercuri, 17 februarie 2016

Shoud I stay or shoud I go ?

Ce e MVD? Muci, Voma, Diaree.
Suna mult prea doct să spun ”bronșiolită acută” și restul diagnosticului escaladat de mi-a stat mintea în loc.
Anyway, mai vrea careva alte detalii? Nu?
ok ! you got the picture !
A debutat cu o tuse ciudată. Inițial am crezut că se îneacă cu propria salivă. Yup, la început suntem atât de nepregătiți pentru lumea asta încât nici propria salivă nu știm să o înghițim. Când te gândești la cât rahat mănâncă unii la maturitate parcă nu poți crede că au fost niste bebei băloși. 

Well, tusea ciudată ne-a dus la medic care a pus diagnosticul și a recomandat aerosoli and the usual stuff. La 3 zile a debutat și febra însoțită de MVD. Înapoi la medic care a ....ahhh....futu-i! nu am chef sa vorbesc despre asta sau despre cât de nașpa a fost ! a trecut! asta-i tot ce contează. 

Ba nu! mai contează ceva! faptul că Deliciosul are o nouă sclavă. O cheamă Meme și o strigă de câte ori are nevoie de ceva sau nu îi convine ceva. Yup, it s me ! Taică-su este Gheghe atunci când are chef de joacă. See the irony? Meme stă toată ziulica și hranește, aspiră muci, ține în brațe, adoarme, leagănă, face de mâncare, strânge, uită că tricoul de pe ea este plin de bale sau macare și tot așa iar la distracție tot tac-su e mai bun! 

Așa că am chef să vorbesc despre cum viața mea s-a sucit la 180 de grade (nu vă plac ăia care spun că totul s-a întors la 360 de grade?) S-a sucit și uneori, în momentele mele de rătăcire, îmi amintesc de viața mea de dinainte. Nope, never gonna have that again. I got the point și am acceptat realitatea.  De fapt nici nu aș mai vrea a la long, că-mi place și așa. Dar totuși am zile când aș vrea ceva timp pentru mine. 

Să nu fiu greșit înțeleasă, C stă cu Deliciosu după amiezele și în weekenduri. The man has a job în cursul săptămânii. I get that too! Aveam și eu cândva. Îmi amintesc de mersul al birou ca de o vacanță exotică. Pot să ies la o cafea cu fetele, la o pedichiură, la plimbare cu mașina, sau în ”vacanța mea exotică de seara”: la cumpărături la Mega. Dar când spun ”ceva timp” de fapt sunt lacomă și vreau muuuuult timp. Când am eu chef! Și nu, nu seara sau în weekend, pentru că atunci avem timp pentru micul nostru trib. Și sunt mult prea mișto momentele în trei.

Dar de când este patruped Deliciosu nici la baie nu mai am liniște. Zilele trecute eram la budă și ceva zgripțăia la ușă. Șoc și groază! Yup, a părăsit safety zone-ul sufrageriei! A traversat holul și s-a oprit la ușa băii unde se prinsese că sunt. Și când mă gândesc că eram fericită că am putut să plec din cameră fără să miorlăie în secunda doi după mine și fără să îmi amintesc că uneori mi-ar folosi și mie un pampers! 

Menționez că la a doua expediție în hol s-a oprit la raftul unde mami ține sticla de Aperol! Până aici! 

De atunci mă gândesc cu jind să plec un weekend (nu musai romantic cu sticla de Aperol). Mi-am trecut în revistă toate prietenele relocate în alte orașe. Toate au copii. Visam să mă urc într-un avion și să mă înființez la una dintre ele. Toate mi-ar reproșa că nu am adus și Deliciosu, ele având un mega chef de smotocit smotocibilul. Hmm...Not an option! Până la urmă C mi-a propus să mă duc la E. Sigur! Ea stă în Floreasca. Știți vreo cursă Muncii-Floreasca? Nici eu ! 

Lower my expectations: de fapt vreau să dorm fără întrerupere până la 10! 

Până la urmă poate o sa fie un city-break autohton. Poate Sibiu, poate Brașov. 

Și acu întrebarea: păi cum las eu Deliciosu? O să mă gândesc non stop la el și la cum ne hlizim în toate felurile toată ziulica! La cum râde răgușit de zici că este bebelușul dintr-un film de groază! 

So? Should I stay or should I go?


PS: dacă aveți chef să vă simțiți normale, recomand să aruncați un ochi la fata asta. O cheama Constance, e din Australia și leșin de râs citind-o! 
Mi-a plăcut la nebunie cum zise ea: ”adjusted the crown and got the fuck on with it.”  

marți, 9 februarie 2016

Pe muzică cu muzică

Inevital pentru distracția Deliciosului aflat în arest la domiciliu (detalii după săptămâna viitoare când ne mai revenim..sper) am făcut și nefăcuta: am căutat pe youtube cântece pentru copii. După o zapuire rapidă am făcut o selecție și am dat play.

Prima melodie care l-a distrat a fost Un motan cât un pisoi. Am lalait pe ritm, am râs și am auzit refernul:
A plecat motanul 
A plecat golanul
Ce sunt eu de vină
De-l calcă o masină
La naiba, moare pisica! this is no fun! Copilu nu-i pregătit și nu întelege momentan nici ce e moartea și nici ce e responsabilitatea.

Next one, Elefantul Cici!
Deci, elefantul neatent și-a pierdut cipicii și întreabă furnica dacă i-a văzut. Furnica până la urmă recunoaște că i-a luat și deschide în ei magazin pentru furnici, ba mai mult, o sa-l invite și pe elefant să-și cumpere cipici de la ea din mall. Elefantul amenință cu răzbunarea. 
Unde-mi sunt cipicii
Dă-mi-i înapoi!
Că mă înfurii tare
Și calc pe musuroi
La mine sunt cipcii
Și nu ți-i dau înapoi
Îi folosesc mai bine
Eu, șef de musuroi
Adică, dacă ești fraier te face unul care e șef și o să ajungi să dai bani la magazinul lui să cumperi obsesiv compulsiv pantofi. 
Neeeeext! 

Boroboața este un puști nesuferit care chinuiește animalele (jumulește cocoșul, atârnă pisica de coadă de la etajul 4 crezând că va zbura, bagă cățelul în cadă) și se ceartă cu copiii. Cumva, nu știm cum el a fost disciplinat și acum este cel mai cuminte copil din gradiniță. 
HA HA HA , HA , HA, HA și micul Boroboață
râdea, râdearâdea
Boroboață

Boroboață,
spune ce ai mai făcut,

Boroboață

Boroboață
ești în pozne ne-ntrecut
Horror! Boroboață e pe lista neagră, nu încurajăm violența față de animale, nu ne plac glumele de genul ”o să alergi găinile și o vei trage pe verișoara de codițe” și-n niciun caz nu ne amuză ”poznele” și nu le consideram nevinovate pe cele ce implică violenta.

A urmat ”Vrem bomboane” Ar fi trebuit să opresc aici, dar deja curizitatea m-a împins.
Suntem copii și ne dorim 
Jucării 1000 ....blablabla
Vrem bomboane, vrem ciocolată
Și a poi vrem și înghețată .....blablabla
Mami ne lasă să privim
Desene animate
Ca să primim ce ne dorim
Cuminți noi trebuie să fim
De unde să încep? Dulciuri? Tv? Condiționare? Pe bune? Ce îi învățăm?! Ne miră că aruncă pisica de la geam? Că nu mai vor sa fie doctor sau pilot de avioane când se fac mari și visează să fie șjmecheri și toată familia râde când aude asta?WTF?!  Ce s-a întâmplat cu Alunelu Alunelu? Vine vine primavara!
Noroc că îl distrează și cântecul cu Grivei ! ba mai mult, C a învățat să-l cânte la chitară, așa că dăm adevarate recitaluri în trei, care mai talentat ca celălalt. Simt că Deliciosu va fi foarte dezamăgit când va afla că mă-sa nu e chiar o Celine Dion.

Nu pot înțelege de ce trebuie să ne prostim, să vorbim cu diminutive, pe voce pițigăiată și eventual să vorbim cu copilul la persoana 3. De oricine vede copilul simte nevoia să îl distreze sau musai musai să îi zăngăne o jucărie în față? băăăăi ! e o ființă umană! Dacă are chef de tine, crede-mă ca te vei prinde ! Dacă vrea o jucărie, crede-mă, o să te prinzi și de asta! Și nu, nici nu o să te distreze pe tine doar pentru că asta te aștepți tu să facă! 
Aviz: Lasă-mi copilu în pace!!! 
Și pentru numele tuturor ălor de sus, nu îi mai bate din palme !!!! Și nu îl trage de obraz! Păi ce? Noi așa ne salutăm?
Vrei entertainment, du-te la mall! 
Ah, și dacă nu sunt mă-ta, nu îmi spune ”mami! ””

marți, 2 februarie 2016

Diversificare cu "D" mare!

Eh bon, ajunserăm și la asta. 
Prima masă de legume a fost de Crăciun. Nu pentru că ne-am dorit să fie în zi de sărbatoare, dar am vrut să fie după 6 luni, să stea bine în fund, să nu fiu singură acasă (da mah, mi-a fost teamă) și să ținem minte ziua în caz ca ne va întreba vreun doctor.

Am citit, am intrat pe grupuri, am terorizat-o pe cumnată-mea cu întrebări, am stat de vorbă vreo 2 ore cu pediatra (remember, cea mai calmă și mai răbdătoare din lume?) și am zis că până la urmă tot trebuie să încep să hranesc copilul și cu altceva chiar dacă în mintea mea următorul pas era că îsi lasă barbă și mustață și mă anunță că se însoară.

Am citit și despre autodiversificare.  Ăsta este încă un capitol la care nu se înțeleg mamele. Unele susțin autodiversificarea (blw- baby led weaning) altele varianta clasică. Este atât de mare nebunia, încât riști să te dea afară de pe grupul Blw-ist dacă îndrăznești să vorbești despre pasarea hranei, ajutarea copilului să mănânce sau mai știu eu ce tacămuri.

Mi s-a părut o chestie suuuuper mișto. În teorie! Dacă aș fi putut trece peste mega jegul din bucătarie și haosul alimentar (mănâncă ce vrea el, când vrea și când se simte pregătit) nu am putut trece peste ideea că se poate îneca. Yup, I chickened out așa că am decis să mergem pe varianta clasică ”pasat și cu lingurița”!

Nu am început cu rădăcina de pătrunjel 3 zile. Am încercat să respect regula celor 3 zile (eu da, tac-su nu!) dar am început cu mai multe rădăcionease (la sfatul pediatrei).  Prima masă a fost cu rădăcina de pătrunjel, păstârnac, țelină și morcov. Am insistat să îi dau 2-3 lingurițe în prima zi și să cresc cantitatea ușor usor gândindu-mă că este un șoc pentru stomacul lui. A doua zi i-am dat 6-7 lingurițe iar a treia zi s-a ocupat C de mâncarea lui așa că a primit pe lângă cele de mai sus și cartof dulce și dovlecel și a mîncat tot castronul. Era să leșin când am intrat în bucătarie, dar am zis că what's done is done și mergem mai departe. 

Au urmat: ardei gras verde (cah! a ieșit trapid din joc) broccoli, ceapă și/sau usturoi (puse doar la fierbere și nepasate), sfeclă roșie. ulei de măsline.  

Iarna oferta de legume proaspete și autohtone este mai mică și aș fi vrut să am ceva păstai de fasole dar nu am găsit fără conservați, sare sau zahăr iar cele congelate nu îmi plac nici mie. Aștept recolta de spanac a unor prieteni și mă tot uit la lista de legume de pe diversificare.ro și mă întreb dacă să îi dau fenicul. Who the f*** eats fenicul? Mai bine iau dovleac de la țară. Bunicile prevăzătoare au pus și roșii la congelator, dar cred că mai așteptăm puțin. 

Cu o gașcă de legume am mers mai departe. Primul pe listă proteinelor: piept de pasăre crescută de bunici. La început i-am pus atât de puțin încăt nu știu dacă s-a prins. dar am crescut cantitatea.  După trei zile cu carne și una de pauză i-am pus și gălbenuș de ou (fiert 10 minute, în prima zi 1/4 și a doua zi 1/2) .  

Deci, 3 zile carne, 2 zile ou și mai aveam două la dispoziție. What to do, what to do? Ficat de pasăre! Victorie și aici! Deliciosu este ca un pui de pescăruș. Nu se pune (momentan) problema dacă sau cât mănâncă ci să se întâmple cînd vrea el și cât de repede vrea el.

Pentru că a șaptea zi și bărbosu s-a odihnit când a făcut lumea, duminica va fi cu pauză de proteine

Tot via pediatru, am înțeles că până la 7 luni trebuia să ia contact cu glutenul, așa că a început să molfăie covrigi de Buzău iar eu mă gândesc cu groază să nu îi rămână ceva în gură și să nu se înece. Mi s-a spus să îl caut în gură, Mi se pare ciudat.

Fructele au apărut oarecum întamplător. Ar fi trebuie să aștept până la 7 luni, dar le-a primit cu 2 săptămâni mai devreme pentru că deja își inlocuise masa de prânz și pentru că într-o zi efectiv nu vroia lapte deși îi era foame, așa că am aruncat un măr la abur, l-am pasat și în 10 minute țipa nervos că mai vrea. Mda, asta este o problemă: anticiparea cantităților. Ochiometric. Habar nu am cât mănâncă exact. Nu cântăresc. După măr a fost și mai încântat de pară și când a ieșit prea lichid maclavaisul i-am pus și câte o linguriță de făină de orez. Mâine îi pun gutuie la aburi. Sunt curioasă cum iese.

Cică urmează să mă apuc de făcut brânză de casă pe care să sperăm că o va hăplăi cu avocado sau banană. Știu că este în trend laptele de măgăriță, dar totuși voi folosi lapte capră. Am citit șocată că se face și din lapte uman. Not kidding. Nu știam că se încheagă Nu am foarte multă imaginație alimentară. Iaurt sigur nu fac. Hai ca-i prea de tot, sorry, dar nu sunt fan stat în bucătarie și nici nu am vreun talen. Voi cumpăra ceva bio-eco (care papuci îi diferența?) și basta.

Tabelul de mai sus l-am folosit orientativ și probabil că dacă citește postul ăsta vreo mămică mai conștiincioasă, se va îngrozi. Well, so be it! Deliciosu mănâncă, toate în grafic, altceva nu am de spus. One thing is clear: până are dinți pasez! Măcar nu trebuie să mă stresez ce mănâncă plodu. E simplu, piure!

LE: Deliciosu este fan iaurt. Brănza să mai aștepte un pic. Mai am să-l conving să bea și apă.