luni, 29 februarie 2016

Noi în pat, el în pătuț

Eu îmi fac filme! Adică, în viața asta. uneori, despre unele chestii. îmi fac filme. Yup, pentru că sunt un control freak, îmi derulez eu în capul propriu și personal un film despre cum vor fi lucrurile pentru ca în felul ăsta stupid îmi imaginez că o să fiu mai pregătită pentru ceea ce urmează să se întâmple și mă sperie de îmi vine să mă bag sub o pietricică și să nu mai ies de acolo. 
Ok, I know. e de rahat și tot eu mi-o fur. Uneori controlez chestia asta și iau lucrurile ca atare, alteori nu-mi iese. În ambele cazuri mă descurc pe parcurs. 

Cu toate astea, nu mi-am făcut filme despre cum o să dormim. Mi se părea absolut normal ca puștiul să aibă camera lui și eram absolut sigură că o să ne iasa toate socotelile iar eu o sa am poze gravidă pictând la un perete cu ”101 dalmațienii” în viitorul bebe-dormitor. N-a ieșit așa cum credeam și împărțim în 3 un apartament de 2 camere. Ok, știu, nu e dramatic, dar this is my drama place, right? :)) 

Primele săptămâmi am dormit toți în dormitor, puștiul în patuț, noi în pat. Eu mă trezeam, alăptam, vedeam răsăritul cu el îm brațe, C încerca să doarmă, iar mie nu îmi ieșea de nicio culoare pentru că și atunci când dormea Deliciosu nu puteam să pun geană pe geană de oboseală sau pentru că îi ascultam respirața sau tresăream la fiecare sfornăitură a lui. Îmi amintesc cum mă lua groaza că vine seara și iar nu voi dormi. Nu a funcționat dormitul împreună nici pentru noi și nici pentru el. Nu este genul de copil care să fi dormit prea mult pe noi sau lângă noi. La un moment dat a adormit seara afară în landou și nu l-am mutat în pătuț. Din seara aceea, câteva luni a dormit în landou în sufragerie. Îl adormeam în dormitor și înainte să ne culcăm și noi îl mutam. Worked like a charm ! până când nu a mai încăput în ladou, adică de pe la 3 luni. După alte câteva nopți albe pentru mine și pragul colapsului, ne-am mutat pe canapea în sufragerie. Inițial părea că suntem în vacanță. Pe urmă ne-a plăcut că ieșeam pe balcon la un pahar de vin și o țigară și nu am fi putut face asta dacă puștiul ar fi dormit în sufragerie (asta-i singura cameră cu balcon). Ne-am obișnuit și ni se părea haioasă noua noastră rutină.

5 luni mai tărziu, un RMN pt C și amorțeli pt mine, ne-am întors în dormitor. Noi în pat, el în pătuț. Cu excepția alăptatului, sunt back to square one! Jur că înainte de a avea copil, puteai să tai lemne lângă mine când dormeam. Daca vroiam să dorm, dormeam. Am dormit la cort în Vama Veche veri în șir și nu mi s-a părut greu. Am dormit în trenuri (prin Vietnam included), în mașina, avion. aeroporturi, autocare, vapor pe care se făcea karaoke în vietnameză, you name it, unde am avut nevoie și-am pus capu, am dormit! În plus, nu aveam nevoie de muulte ore de somn. Îmi amintesc de iarna în care l-am cunoscut pe C și dormeam câte 3 ore pe noapte și o zi pe săptămână trageam un somn de 12 ore (niciodată în weekend!!). Nu îmi amintesc să mai fi fost vreodată atât de obosită: nu după weekenduri de party, nu după weekenduri la Vama Veche, nu după exerciții de plecat cu avionul de 7 am și retur cu ala de 1am, nu după 12 ore de condus, nu de jetlag, nu și nu și nu și nu !!


Râdeam cu C acum căteva seri dându-ne seama că nimeni nu ne-a spus că nu ne vom dori altceva decât să dormim 8 ore legat! Cred că este ceva programare genetică pentru supraviețuirea speciei. Așa cum deviza pentru un gentleman este ”kiss and don't tell”, așa pentru specia umană este ”nu dormi da' nici nu te plângi cât să te creadă ăia de n-au copii”.

Planul nostru dădător de speranță este ca după ce vine bona să ne întalnim la prânz undeva și să furăm câteva ore de somn sau și mai și să stea ea o noapte cu Piști și noi să fugim la hotel!!!

La sfârșit de martie, de ziua lui C, ne-am pregătit de un city break in doi! De ziua mea vreau un ”sleep break” la țară și să nu știe nimeni de noi! Cred că fiecare dintre noi și-ar dori să îi facă cadoul celuilalt o noapte de somn. Nu cred că ne putem hotărî care-i primu! Ce-am fost și ce-am ajuns! de la nopți romantice și mic-dejun la pat nu știm cum să fugim de scutece și biberoane ca să putem sforăi liniștiți! :)))) 

Las ca vedem noi” nu este egal cu ”las-o că merge și așa” deci implor sugestii de somn până la iarnă când sper să fim mutați.

6 comentarii:

  1. Sleep training...mult hulitul Ferber ne-a adus somnul si mintile inapoi

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe bune? Cum a mers? Am citit despre ea, dar mi se pare greu de dus la capat! M-am blocat la paragraful cu "trebuie sa va asteptati la efectele plansului prelungi". In plus, psihologic cred ca este greu de dus atat pentru copil cat si pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  3. E greu pana te hotarasti...si treci peste frica de a nu strica copilul. Apropo..fuck dr. Sears!! Sper sa-si petreaca afterlife-ul alaptand si leganand. Nu mi se pare ca l-am traumatizat, din contra..e mult mai vesel ( ca doarme noaptea in pana mea), avem energie sa iesim in drumetii, la bazin, pt noi separat si impreuna.
    Dopuri de urechi si incredere :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de dr Sears nu am dat, am dat de mai rau: mamele care sustin ca esti o mama rea daca nu dormi cu copilul in pat i etc etc.... eu cred ca fiecare face cat poate mai bine si mai frumos si cum poate.
      Cat despre cyo, mai, nu pot ! efectiv nu pot! este peste puterile mele.

      Ștergere
  4. Nu stiu ce sa-ti recomand, dar stiu un lucru: am un copil "pe drum" si trebuie sa ma "antrenez" serios. Nu de alta, dar presimt multe nopti albe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Important este ca te astepti la ele, deci nu ai imaginea aia cu bebelusul dormind angelic si parintii linistiti si zambitori :) O sa fie totul bine!
      Cat despre antrenament, la mine nu au dat rezultate nici noptile de cluburi, nici weekendurile albe in Vama si nici primele 2 luni de sarcina cand mi-am dormit viata! Dar trece ! Asta o sa o tot repet si o sa o tot repet: trece!

      Ștergere