marți, 22 martie 2016

Despre baieti si haos

Stiti reclama aia cu mama bolnava si casa in haos? Bai, e reala si viata bate flilmul! E ceva cu baietii si haosul. Lor efectiv nu li se pare ca el s-a produs. Ma rog, incep cu inceputul, adica cu dimineata.

Duminica trecuta am zacut juma de zi cu o neanuntata viroza. Baietii mei, dragutii de ei, m-au lasat sa bolesc pana pe la 11.  Cand m-am trezit si mobilizat sa fac un pas in afara dormitorului, am dat cu ochii de cartile scoase din rafturile de jos ale bibliotecii, casca de motor a lui C rasturnata si papucii bonei rasfirati printre carti. Mi-am facut curaj si m-am indreptat spre sufragerie. Cadrul usii era blocat cu un scaun rasturnat si spatiul dintre picioarele lui umplut cu perne. Toata sufrageria arata ca un ring de lupte intre jucarii, cazemate facute din cuburi, girafa si xilofonul in avangarda, antemergatorul pozitionat precum o catapulta, atomul atomizat sigur avea si el un rol in toata amplasarea asta strategica, dar nu m-am prins care iar salteluta de activitati cred ca era reduta ce trebuia cucerita. 

Din bucatarie se auzeau o galagie dubioasa, ceva lovituri, apa curgand la chiuveta, radio zumzaind si iar bocnete. Peste toate astea se auzeau clar baietii mei tipand/chiuind/whateverthatsoundis-ind! 
"Oh, Doamne! Trebuie sa ma duc acolo" 
In drum spre bucatarie, vad cu coada ochiului lumina aprinsa in baie iar pe marginea chiuvetei toate cosmeticele rasfirate, hainute atarnand de usa, prosoape aruncate pe jos si sosete ude pe marginea dusului. 

Nope! Asta nu mi se intampla mie! Nu azi! Nu cand imi este rau! Este duminica! Si Barbosu', pana si el, s-a odihnit in a saptea zi!

Mi-am tarat mucii pana in dreptul usii de la bucatarie si m-am uitat prin geamul ei. Imaginea a fost fix cea de care ma temeam! Deliciosu era in ceea ce candva probabil fusese scaunul lui de masa alb, acum o chestie zoioasa decorata cu bucati de covrig si biscuiti. Deliciosu era si el decorat cu biscuiti pe toata fata si piure de ceva pe bluza. Masa era plina de farfurii, farfuriute, canute, cesti, tacamuri, pe aragaz vreo 2 ibirice si o tigaie si C in dreptul chiuvetei curatand legumele pentru pranzul lui Pisti. Curatand in chiuveta peste canile puse acolo probabil in asteptarea Zanei vaselor murdare. Radio zumzaia ceva muzica dubioasa si peste toate astea, tata si fiul comunica: tatal zicea "haaa", fiul repeta si dadea cu mainile in tavita, tatal zicea "heeee-heee-ha", fiul repeta si dadea cu mainilie in tavita. 
Wtf?! Should I stay or should I go?! Casa in haos! Ma stiti control freak, da? Ei bine, un control freak apreciaza si ordinea. Am deschis usa dintr-o nevoie de a-mi apara casa de tot haosul acela si deja ma gandeam in ce ordine si cum sterg. In secunda doi, toate privirle au fost atintite pe mine si amandoi au inceput sa scoata chiote de fericire ca ma vedeau! 

Replica lui C mi-a sters din gand orice revolta. Cu ochii umezi, mi-a spus: "am facut si eu ce am putut! Pisti nu are stare!" 

Oh, Doamne ! Baietii sunt niste mostri! 
 Iar eu am facut unu' si acu am doi! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu