marți, 15 martie 2016

Random thoughts & memories

O strada lunga, piatra cubica, copaci de-a lungul ei, case de-a latul, poarta care-mi place mie, pe dreapta cele doua case idendentice, inca o intersectie, in fundul strazii stiu ca e garla. Si gata ! am ajuns! Casuta retrasa in fundul curtii, cu multe fori la strada, cu gard de lemn si poarta din fier pe care o poti descuia daca stii cum sa bagi mana. E o chestie de cartier, toti vecinii stiu cum sa faca treaba asta, dar nimeni nu o spune sus si tare. E un soi de cod. Oricum, nu o faci la oricine. 

Intru in curte. Curtea asta are mereu ceva racoritor. Chiar daca in strada sunt 40 de grade, aici e racoare. De la bolta de vita, de la florile pe care bunica-mea le ingrijeste. de la cismeaua din curte sau efectiv pentru ca e o alta lume. Cand eram mica, dupa poarta, langa magazie, exista un curcan. Acum nu mai e nimic. Nici bolta nu stiu cum o sa fie anul asta, nici florile nu stiu pentru cine vor inflori. Nu stiu cine le va vedea si nu stiu pentru cine va face rod ciresul pe care il culegeam cocotati pe magazie. Acum nu mai e nimic. 

At some point, se duce cate o lume, se stinge si undeva, in coltul mintii ramane aprins un felinar care lumineaza curtea cea mica si mereu plina de flori, cu cismeaua cu apa dulce si cele doua trepte de la intrare cu cate 2 banuti in ele. 

Acum nu mai e nimic. 


PS. imi incloltea in minte devreo saptamana ca trebuie sa exorcizez asta. Niciunii nu o aratam si totusi cu totii inchidem ochii si vedem curtea aia, unii de acum 30 de ani, altii de acum 60. Fizic, nu mai e nimic. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu