marți, 12 aprilie 2016

Haihui cand face mintea pui

Mi se tot aduna multe in cap. Atat de multe incat C spune ca par desprinsa total si cu mintea in alte parti.

Duminica eram cu mintea in nori si frunzele ce frematau. Nu va place cum e inainte de ploaie? E o combinatie de calm, asteptare si nerabdare. Asa, ca o adolescenta care isi asteapta prietenul la intrarea in parc si se fastaceste, isi freaca mainile, se uita la cer, inspira, se intreaba, expira, se uita la ceas, face planuri si de abia aseapta. Cam asa mi se pare mie ca e pe strazi inainte de ploaie. Cand toti fug spre casa si masini mie imi place sa ma plimb. De abia atunci incepe sa imi placa in parc. Sunt o ciudata. Prefer parcul gol, plouat, batut de vant, innorat si ud pentru ca atunci este gol si nu trebuie sa vad in jur hoardele de parinti si bunici care supravegheaza copii nelasati sa faca lucrurile cum vor ei si mereu corectati sa faca cum "trebuie". Nu trebuie. domne, nimic pe lumea asta ! Si nu, ploaia nu ma mai deprima de mult. Cam de cand l-am cunoscut pe C. (blushing now) 

Toata ziua am avut starea aia de neasteptare si gandul printre frunzele din parc. Pe de alta parte ma si gandesc si tot gandesc despre cum o sa fie prima plecare cu avionul penru Pisti, despre cate trebuie sa impachetez si sa iau cu mine, despre cum o sa fie vacanta, despre cum si cand o sa ne mutam, despre cum o sa fie cand ma voi intoarce in mai la birou, si cum o sa ne reorganizam, despre, despre , despre.... et voila, ca iesi si soarele! Asta cu soarele de primavara si ba in tricou, ba cu cardigan, imi duce gandurile in alte parti. Printre nori pufosi. Intinsa pe iarba, cu casti in urechi si ochii-n grasii astia de se plimba pe cer. Sunt razlete gandurile mele. Ba se plimba, ba fac piruete, stau putin si o iau din loc. Nu pot nici macar sa le adun cat sa scriu postul asta.

Imi place cum suna Minor Victories. De fapt, ei suna asa a Goldfrapp meets Royksopp si cred ca mai mult mi-a placut cum suna numele lor. Da, da, fiecare zi in care zambesc, fiecare zi in care am cateva clipe sa visam, fiecare zi in care am ragazul sa expir luuuung, sa vad frunzele, sa aud muzica mea in casti, fiecare zi frumoasa este o victorie mica fata de nasoleala asta de care dam daca deschidem televizorul sau avem nenorocul sa dam peste "trebuie".  


luni, 4 aprilie 2016

Panseuri

Cand am scris eseul despre Iona in clasa a 12-a, nu mi-a trecut prin cap ca asa ma voi simti seara de seara strangand jucarii: ca in burtile balenei. There is no way out ! si daca te grabesti prea tare, calci pe un cub. 

****

Eram pe balcon zilele trecute. Nu, nu intindeam rufe si nici nu udam florile. Fumam o tigara la cafeaua de dimineata. Deliciosu era in sufragerie. Il vedeam prin usile de sticla. Mi-am intors capul cateva secude si cand am revenit l-am vazut in picioare. Se ridicase sprijinindu-se de usi. M-am obisnuit de vreo luna sa-l vad biped, dar mereu sprijinit de canapea sau masuta de cafea, mereu langa el sau in spatele lui. Niciodata din fata.  9 luni jumate, biped frontal! Nu eram pregatita pentru imaginea asta !

*****

Ma laudam cu niste poze cu Pisti. Baby's got blue eyes. Big blue eyes. Ocean like blue. (proud mamma here). Una dintre prietenele mele (femeie cu suflet mare si mereu cu gandul la iubire, mama a doua fete) m-a intrebat daca m-am gandit la cate fete vor suspina dupa ochii astia deep ocean like blue. Hmm, nope ! Not a thought! Not once! Sunt mama de baiat ! Ups...sindrom de soacra detectat !!! 

****

De la soare mi se trage, dar iar am chef de duca si de vazut marea. Marea mea! Aia care miroase a zen si cu valuri care imi aduc ceva. Marea mea care ma asteapta an de an. Marea mea cu plaja pustie si cu nisip cu scoici. Marea mea pana la care conduc cu muzica tare si pe care o aud de cand trec de Fetesti. De fapt, am dimineti cand ma trezesc si o aud. 

Azi, atat :)