marți, 14 iunie 2016

Despre dor, reset și prieteni. Amalgam

Fugirăm din nou. De data asta la Londra. 3 nopți! 
Ne-am resetat, plimbat (mărșăluit în medie 12 km/zi, ca de obicei) și revelat.

Am decis că este grea chestia asta cu puericultura. Mult mai grea decât mă așteptam. Este o decizie luată rațional și implementată emoțional.

Adică în ultima seară stateam cu câte o bere în față și ne uitam la poze cu Piști. Am compensat cumparându-i haine cu tona. Mi-a fost dor să-l amușin în timp ce adoarme în brațele mele sau să ne fugărim în 4 labe prin casă.

Mi-a fost atât de dor de el încât în avion am bocit de mila unui bebeluș care plângea. Și tot plângea. Bietul bebeluș a plâns până la epuizare. A adormit și pe urma a plâns din nou. Pe vremuri aș fi înjurat părinții. Acum îmi șroiau lacrimile și mă gândeam la copiii din orfelinat care după ceva timp renunță să mai plângă pentru că înțeleg ca nu mai vine nimeni la ei. Nu știați? Uite aici. Pe mine m-a rupt în două. Cred că niciodată plânsul unui copil nu va mai fi la fel pentru mine. Da,da,da! Maternitatea m-a schimbat. 

Ce mi-a plăcut la Londra? si aici nu includ muzeele (slavă cerului că mai mult de jumătate dintre artefactele lumii sunt aici, luate de imperiul britanic, și nu la mâna ălora de le distrug sau le vând pe piața neagră)
- am văzut cei mai grași porumbei din lume. mergeau precum rața de grași ce erau 
- cărămizile
- veverițele prietenoase
- magazinele de ukulele
- Primark 
- les Elephantes bizzare ca fundal sonor în Primark 
- berea ALE mai mult decât aia IPA 
- restaurantele (Shoryu în mod special)
- Brâncuși la New Tate Modern, chiar dacă unii credeau Măiastra ceva sculptura egipteană (pe bune!) 
- amalgamul de de toate

Ce nu mi-a placut? 
Habar nu am. 
Ah! Nici macar ploaia nu m-a deranjat. Cred că eram atât de pregătită psihic pentru asta încât am decis că nu mă va interesa. 
M-au durut oamenii străzii. Nu mi-au plăcut contrastele. Mi-a facut dor de Asia. 

Ce m-a enervat în ultima vreme? 
Două categorii de oameni: ăia care calcă în picioare limitele și nu se prind de ele pentru că tu nu le-ai trasat cu paru ci ți se păreau subînțelese și cei pe care îi credeau prieteni și uită că erați când nu mai au nevoie nici măcar de umărul tău. De fapt m-au dezamăgit. 
Orlando și cele 3 milioane de oameni din Romania care au semnat pentru schimbarea definiției căsătoriei. Sunteți niște cretini! 

Altfel, toate bune și vine ziua mea. 
Nu îmi place, nu fac niciodată mare caz de ea, nu vreau cadou ceva în mod special și nici nu mă abțin tot anul să-mi iau ceva doar pentru a primi de ziua mea. Fac un singur lucru, dau reset. Da, de ziua mea, dau reset și de cele mai multe ori o fac plecând undeva și mărșăluind cu C. De fapt îmi plac cadourile simple simple. O carte mă dă pe spate pentru că îmi imaginez că cine mi-o dă a găsit ceva în ea și împarte cu mine. Unul dintre cele mai mișto cadouri a fost un CD făcut de un prieten care mi-a și zis că nu a avur bani să-mi ia ceva și mi-a făcut un cd cu muzică. Loved it! Încă îl am și încă îmi place după mai bine de 10 ani.

Știți ce? Dacă vreți musai să faceți ceva pentru mine de ziua mea. donați! Da, pe bune! E mai simplu așa. E mai bine decât aia cu banii în plic (horror), flori scumpe (skip the flowers! nu țin!) sau chestii de complezență. 

Azi e melacolică. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu