miercuri, 20 iulie 2016

Concurența

Ajungem ieri în parc, cu mic cu mare și cu chef de dat în leagăn. 

Leagănul de copii era ocupat de un puști mai maricel (vreo 4 ani zic eu), dar bunica cum ne-a văzut ne-a spus ca de abia l-a pus acolo și că doar acolo o sa vrea să mănânce. Hrănea copilul de turtă dulce. 
Turtă dulce?! Whatever, îmi spun. Not my circus, not my monkey! Plecăm la tobogan. 

Mega fun la togoban. Piști super încântat prinde curaj și se da ținându-l eu de o mană, C de cealaltă. Se hlizește și la copilașul de 2 ani care se juca în jur și la un moment dat ne striga bunica cotropitoare a leagănului ca al ei s-a plictisit și avem voie la distracție.  

Hi hihi și ha-ha-ha, să înceapă distracția! Lipa lipa, luăm Deliciosu de mânuțe și ne îndreptăm spre leagăm când țuști mama plodului de 2 ani îl înfașcă pe fiu-su de-o aripă și bona de cealaltă și-l pune  pe al ei copil în leagăn, aruncându-i lui fiu-miu următoarea replică: 
hai tinere, mai repede data viitoare, ca ia uite concurența!”

Are you fucking kidding me!? Ce să fac? 
Să îi sar la beregată? 
Să îi spun că este o vacă? 
Să îi spun copilului meu ca „asta este, așteptăm, pt că nu ne-am mișcat repede și doamna s-a băgat în față”?

Ce îl învăț? 
Să își ia jucăriile și să plece? 
Să accepte idioții fără să spună ceva? 
Să facă scandal? 

Ce creștem?