miercuri, 18 ianuarie 2017

One of the bubbles

Uneori îmi amintesc de blogul asta ca de gura mea de aer proaspăt la care nu mai am timp să ajung și mă mulțumesc cu a respira într-un balon.  Alteori uit să respir. Mă pierd în vârtejul care am devenit și uit să respir. Mă împart între trezirile la 6.30, mersul la birou, returul acasa, activitățile cu Piști, chestii casnice pe care le detest din tot sufletul, dar cred că detest și mai mult o casa mica, îngrămădită și dezorodonată, rarele momente când reușesc să fug cu C și să avem 3 ore pentru doi noi epuizați, somnul întrerupt (încă) de trezirile nocturne datorate celor enșpe mii de motive pentru care un  copil se trezește și iar e 6,30 și iar o iau de la capat ca într-un perpetuum mobile. 

Zilele trecute, povestind programul meu zilnic, o doamna mi-a spus că sunt norocoasă să fiu așa matinală. M-a pufnit râsul și i-am spus ca de fapt eram o pasăre de noapte fabuloasă, dar acum sunt doar un porumbel haiuit. 

Yup, v-ați prins. Ca de obicei, scriu când nu îmi e bine. Sigur, și faptul că este ianuarie are o legătură cu ”nebinele” ăsta. Mi se pare ca nu are rost să mă mai gândesc la calendar sau raze de soare până în în mai. Bine, fie, aprilie. 

Da, știu, nu pot sa trăiesc doar vara. Dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi placă iarna. O acept and I enter the bubble. Un pic haotică și confuză my bubble zilele astea, așa că iarna asta reiau postările. Cel puțin până mijește căldura și îmi revine veselia în program. 

Ok, ok, pe scurt ce s-a mai întâmplat din vară până acum...Well, prima mare schimbare a fost ca am înlocuit-o pe Marry Poppins care s-a dovedit a fi (mai) prefăcută și (mai) mincinoasă decât ne așteptam cu una doamnă dragută și blândă. Deliciosu are acum 1 an si 7 luni, o grămadă de dinți și măsele și este din ce în ce mai demanding. Viața cu un toodler atomic este un exercițiu de rabdare constant și o un mare consumator de energie. Descopar în fiecare zi surse alternative de energie. Somnul is overrated, I tell you! 

Este incredibil cum omulețul ăsta interacționează cu fiecare dintre noi știind foarte clar ce butoane să apese pentru a obține ceea ce dorește: la mine plânge artistic și îmi dau seama că trebuie să mă țin tare și să accept că este o chestie de timp. Mă consumă plânsul lui și îl simt ca un pumn în plexul solar. Cică începe procesul de separare. Cu mine adoarme atât de greu, cu C atât de repede iar când îl adoarme bona doarme legat toata noaptea. Cu bona și cu mine mănâncă rapid si tot, cu C se lasă cu distracție. Spune o sumedenie de chestii și cânta încă pe atât. Fredonează atât de bine melodii, încât și eu mă prind daca este vorba despre Boroboață, Avion cu motor, Bate vântul frunzele sau mai știu eu care.  

Cică papagalii Jako au mintea unui copil de 5 ani. Ohh doamne ! Mă declar șocată! Nu știu dacă să vreau unul sau să îmi fie teamă. Just a thought. 

Cel puțin am renunțat la ideea că sunt o mama rea. Actually, deep down inside, mi se pare că sunt destul de mișto 😏 another thought

Mă ia gândul de fugă, mă ia gândul de aruncat responsabilitatea altcuiva, ma gândesc la alții de 35 de ani si mă simt în alt film. în altă dimensiune și cumva am din nou senzația că viața este ceea ce se întâmplă outside my bubble

Today is just one of those days .... 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu