luni, 6 noiembrie 2017

Adverb tot neflexibil



(Metal Jack sambata seara devreme)

Înainte sa îl avem pe Vlad nu mi s-ar fi întamâmplat niciodată sa ajung undeva prea devreme sau prea târziu. Ajungeam atunci când se potrivea și aveam chef. Totul se întâmpla de partea cealaltă a timpului. uneori ”cândva” și de cele mai multe ori ”târziu” :ieșeam târziu în oraș, ajungeam târziu acasă, mă trezeam târziu, pleacam târziu de acasă, mă lua groaza duminica seara că luni merg la birou. În orice caz, dacă nu reușeam să fac ceva, oricum exista un mai ”târziu”. 

Acum plecăm devreme de acasă: ne strecurăm fie până să se trezească, fie fară să se prindă ca să nu plângă și să renunțăm să mai plecam. Ajungem devreme oriunde, stăm până se umple și începe lumea să se simtă bine, ne uităm la ceas, concluzionăm că s-a culcat deja și putem să mergem și noi liniștiți acasă să eliberăm bona sau bunicii. Oricum o sa ne trezim ”devreme”.

Uneori am impresia ca sunt la fel de nedormită și că doar adverbul s-a schimbat deși, este la fel de neflexibil ca de obicei. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu