luni, 7 mai 2018

Un blog de cristal aveti?

Înnebunesc. 
Mi se pune ceața pe ochi. 
Văd pe rând negru, roșu și vinețiu. 
Nu dorm și parcă nici să respir nu mai pot să o fac. Îl aud cum respiră din cealaltă cameră. 
Mi se rupe sufletul și ma doare undeva mai sus de plexul solar. Cănd nu doare, apasă. 
Aș putea înțelegele mamele obsedate și care îsi închid copilul într-un glob de cristal (sau o cameră septică, that could do for now). Mă aduce cumva cu picioarele pe pământ faptul că îmi doresc ca sălbăticiunea asta mică cu ochi ca marea agitată să crească liber (am mai spus-o). Mă rog, și C care este incredibil de calm și care reușește să fie adunat și rațional. 

Astea toate cand este Deliciosu’ bolnav. 

Bai, baiatule, bai și le adună! 
În februarie avea coji interminabile în nas. Stafilococ auriu. Tratament local. Nici nu se termină cu ala și prestează o viroza. Trece. Plecăm în vacanță. Dupa 3 zile, bube și ceva coji (again). Alergie. Tratament cu 3 creme, alte picaturi în nas, aerosoli cu ceva chestie mega puțicioasă. Pace 2 săptămâni. 3 zile de muci. au trecut de la sine. De fapt îl supărau doar noaptea când se trezea. Îl rugam să sufle nasul și pe urmă se răzgândea și solicita ”dă mucu'napoi”! Bube!  wtf?! Iar? bube mari și scărpinăcioase. Cu greu acceptã să fie dat cu vreo cremă iar pe urmă strigă printre suspine ”pune buba la loc”. 

Da, da, știu, procesul de imunizare..bla bla...nu face chestii grave...bla bla ...toți am avut bube, doar că le spuneau bube dulci. Eu nu îmi amintesc de dermatită atopică prurigo strofulus (cand am auzit dignosticul mi-a venit în cap in vino veritas, ca na, am fost si eu la școală și știu din astea), eritem infectios, impetigo...omfg, ce ziceam de globul ăla de cristal?

Dacă merg eu cu el la doctor, se dezlănțuie crizele de la usă. Dacă merge C cu el, este calm,  cooperant și prietenos cu doana dotor. Probabil pentru că eu fierb în suc propriu și aș fi capabilă să sar în beregata oricui. Se duc ei doi. Am stomacul ghem făcut și mă întreb cum o sa îi fie și ce va spune medicul că este.  Probabil ca par o mama rea. Cel puțin așa mă vede mama mea. Mda...let's leave this like that. Momguilt sucks, se și se scrie suficient despre ea ca sa nu mai fie nevoie și de mine. 

Reactie granulomatoasa post intepatura de insecta
Voila ! 
Ceva bun nu putea lua de la mine decat alergiile. 
Ce ziceam de globul de cristal? 


joi, 3 mai 2018

Liber să NU

Înțeleg că o să treacă și asta. 

E cu NU. 
NU vrea să meargă. NU vrea să stea. NU vrea să se dezbrace. NU vrea să se îmbrace. Nu vrea bluza cu pești. NU vrea bluza cu Mickey. NU vrea pantalonii gri. NU vrea pantalonii aputu. NU vrea la duș. NU vrea să iasă din căbuci. NU vrea decat ciobiță. NU vrea să îl descalțe tata- mama tie. NU vrea să scoată mama hanonacu- tata tie. NU vrea să se spele pe maini cu tata - mama tie. NU vrea să faca pipi la oliță sau WC- poate la copac- stam la bloc. NU vrea să facă no.2 decât in pampers și după draperie - nu îndraznesc să îl las fără pampers - mai e un pic. NU vrea să se termine melodia la radio. NU vrea să iasa din casa. NU vrea să revina acasă. NU vrea în avion. NU vrea să conducă mama mașina - tata sta la volan

Țipă. 
Se așează în fund, se uita în ochii mei și țipă. de îmi țiuie timpanele. 
Am încercat cu îmbrățișat (r u fuCKIng kiddine me? mi-o fur! ), am încercat cu explicat calm (o sa devin un soi de zen budha care scoate aburi pe urechi), am încercat cu limite, am încercat cu fermitate. Am încercat. Țipă. Coafura rezista! Păstram limitele. Puține. Foarte puține. Refuz să îl dresez- am mai spus asta. Este o minune liberă și pe care la un moment dar o vor condiționa atâtea altele încât vreau să știe că lângă mine e liber.

E liber să țipe atunci când se adună prea multă energie în corpul asta mic și atunci când simte prea multe și nu le poate scoate altfel.
E liber sa alerge desculț.
E liber să doarmă gol daca nu are chef de pijamale.
E liber să nu facă duș în fiecare zi.
E liber să se mozolească de mancarea pe care nu are chef să o manânce.
E liber să nu vrea.


l.e.
ziua asta începuse cumva trist pentru mine (probabil că o să ajung să o scriu și pe asta cândva).
am vrut să încerc să o scot din mine în litere și am dat de postul de mai sus nepublicat. l-am recitit.
fix așa redescopăr și eu la treijșiceva de ani că sunt atât de puține lucruri care ”trebuie
că de fapt și eu am atât de multe posibilități pe care nu le văd și accept by default o încorsetare care nu îmi aparține și care nu mă face fericită. pentru că guess what?! nici măcar nu trebuie să fiu fericită în fiecare zi și în niciun caz să o manifest spunând DA la orice.
ok, nu o să mă așez pe jos să țip (deși uneori cred că ne-ar prinde bine tuturor exercițiul asta) dar o sa îmi dau voie să am zile cu muzica mea în căști și gândurile mele în cap.
îmi dau voie să nu am chef uneori.
asta mă face să mă simt liberă.
human
uneori doar asta și mă face fericită.

(încă fixație)