joi, 3 mai 2018

Liber să NU

Înțeleg că o să treacă și asta. 

E cu NU. 
NU vrea să meargă. NU vrea să stea. NU vrea să se dezbrace. NU vrea să se îmbrace. Nu vrea bluza cu pești. NU vrea bluza cu Mickey. NU vrea pantalonii gri. NU vrea pantalonii aputu. NU vrea la duș. NU vrea să iasă din căbuci. NU vrea decat ciobiță. NU vrea să îl descalțe tata- mama tie. NU vrea să scoată mama hanonacu- tata tie. NU vrea să se spele pe maini cu tata - mama tie. NU vrea să faca pipi la oliță sau WC- poate la copac- stam la bloc. NU vrea să facă no.2 decât in pampers și după draperie - nu îndraznesc să îl las fără pampers - mai e un pic. NU vrea să se termine melodia la radio. NU vrea să iasa din casa. NU vrea să revina acasă. NU vrea în avion. NU vrea să conducă mama mașina - tata sta la volan

Țipă. 
Se așează în fund, se uita în ochii mei și țipă. de îmi țiuie timpanele. 
Am încercat cu îmbrățișat (r u fuCKIng kiddine me? mi-o fur! ), am încercat cu explicat calm (o sa devin un soi de zen budha care scoate aburi pe urechi), am încercat cu limite, am încercat cu fermitate. Am încercat. Țipă. Coafura rezista! Păstram limitele. Puține. Foarte puține. Refuz să îl dresez- am mai spus asta. Este o minune liberă și pe care la un moment dar o vor condiționa atâtea altele încât vreau să știe că lângă mine e liber.

E liber să țipe atunci când se adună prea multă energie în corpul asta mic și atunci când simte prea multe și nu le poate scoate altfel.
E liber sa alerge desculț.
E liber să doarmă gol daca nu are chef de pijamale.
E liber să nu facă duș în fiecare zi.
E liber să se mozolească de mancarea pe care nu are chef să o manânce.
E liber să nu vrea.


l.e.
ziua asta începuse cumva trist pentru mine (probabil că o să ajung să o scriu și pe asta cândva).
am vrut să încerc să o scot din mine în litere și am dat de postul de mai sus nepublicat. l-am recitit.
fix așa redescopăr și eu la treijșiceva de ani că sunt atât de puține lucruri care ”trebuie
că de fapt și eu am atât de multe posibilități pe care nu le văd și accept by default o încorsetare care nu îmi aparține și care nu mă face fericită. pentru că guess what?! nici măcar nu trebuie să fiu fericită în fiecare zi și în niciun caz să o manifest spunând DA la orice.
ok, nu o să mă așez pe jos să țip (deși uneori cred că ne-ar prinde bine tuturor exercițiul asta) dar o sa îmi dau voie să am zile cu muzica mea în căști și gândurile mele în cap.
îmi dau voie să nu am chef uneori.
asta mă face să mă simt liberă.
human
uneori doar asta și mă face fericită.

(încă fixație)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu